Umbra lui Bacovia prin sudul Statelor Unite

Adunate în volumul Balada tristei cafenele, apărut la editura „Leda”, povestirile scriitoarei Carson McCullers sunt adevărate poeme în proză, care rafinează și duc la un alt nivel, specific genului, scrierea barocă, depresivă, sumbră din romane. Dintre aceste povestiri, cea care dă titlul volumului este de departe și povestirea asupra căreia cititorul va întârzia cel mai mult.
Atmosfera claustrofobă, prăfoasă, clevetitoare dintr-un mic oraș sudist american este fundalul aproape butaforic pe care se desfășoară o poveste de iubire ciudată, dintre domnișoara Amelia și cel care se intitulează vărul ei, Lymon, un cocoșat pipernicit și urât. Atât Amelia, femeia bărbătoasă care ține o prăvălie, cât și Vărul Lymon sau primul soț al Ameliei, teribilul prădător Marvin Macy, sau personajele de plan secund care populează cârciuma improvizată a femeii sunt niște ciudați.
Mulți dintre ei se hrănesc din nefericirile și infirmitățile fizice sau sentimentale ale celorlalți. Iubirea care se înfiripă are un caracter straniu și paradoxal: ticălosul, dar arătosul Marvin va fi gonit de Amelia, care va cădea în mrejele piticului Lymon. Deșertăciunea și pustietatea orașului se reflectă în structura personajelor, în lipsa lor de speranțe și în închiderea vieții lor. Povestirile au, din acest punct de vedere, o anvergură poetică, ajutate fiind și de stilul particular al autoarei, prea puțin cunoscută în literatura noastră.
Florin IARU