Societatea românească este zgâlțâită zilnic de evenimente devastatoare. Parcă am trăi într-o faimoasă zonă a Pacificului unde absența unui cutremur într-un interval de câteva ore ar echivala cu o anomalie și ar pune comunitatea științifică la grele interogații. Nu, zona seismică România n-are a se plânge de clipe de liniște. Cutremurele se țin lanț. Un seism naște câteva replici, iar fiecare replică puzderie de contrareplici. Nici n-apucasem să ne acomodăm bine cu ideea că suntem iremediabil săraci, că sărăcia va fi impozitată suplimentar, că ne împrumutăm de-a surda la FMI fiindcă tot prost o ducem (noi, majoritatea, nu Ei!), că scriitorii ar trebui să se lase de scris, actorii de jucat roluri în tragedii sau comedii, iar compozitorii de compus, nici n-apucasem să-i lămurim pe pensionari că, ducându-se la cimitir cu flori, n-ar trebui să se mai întoarcă, bătând drumul degeaba, fiindcă acolo le e locul, nici… că iată o știre devastatoare ca un tzunami vine peste noi, calcă totul în picioare.
Știrea este într-adevăr senzațională, bună de pus deasupra Elodiei în televiziunea domnilor Băsescu și Boc. Ceaușescu a murit! Cine, dictatorul? Îhî, chiar el! Cine a aflat primul, e pe surse sau din comunicate oficiale? E și pe surse și din comunicate oficiale. A murit ieri, acum 21 de ani, împușcat la Târgoviște. Păi parcă asta s-a mai spus! S-a spus, dar ascunzând adevărul. Familia, reprezentată de un ginere, a dorit să afle, să știe, să se convingă. Dacă mormântul e un pic mai la dreapta sau o țâră mai la stânga, dacă pantalonii ciuruiți de gloanțe ai dictatorului nu erau ai lui, dacă…. Lumea fierbe. S-a dus dracului chestiunea pensiilor impozitate, a măririi taxei pe valoarea adăugată de la 19 la 24 la sută, a șomajului în creștere galopantă și a firmelor și firmulițelor care se închid cu sutele de mii. Ceaușescu a murit. Cum, cine a tras, cine se face vinovat? Păi cum cine? Iliescu, Gorbaciov, gașca. L-au omorât taman pe sărăcia asta. Toți și-au dat mâna împotriva României. Un sondaj ad-hoc, realizat concomitent de două televiziuni concurente, cu întrebări punctuale adresate din elicopter și de la sol unei singure babe revoltate că e ținută la ușa cimitirului Ghencea și nu e lăsată să asiste la deshumare duce indubitabil la concluzia că era mai bine în vremea lui Ceaușescu.
Pe de altă parte, analiștii de aprozar, care sondează zilnic mercurialul pătrunjelului, se arată în continuare sceptici. Ceaușescu trăiește cu consoarta personală în Cuba, sunt în plină forță creatoare, iar el la 92 de ani ia lecții de desant înarmat de la junele Fidel Castro pentru revenirea la putere în București și organizarea Congresului al XV-lea al PCR.
În hărmălaia generală se aud și voci mai pirpirii, în general nebăgate în seamă, care spun că evenimentul, pe care televiziunile îl prezintă copios, garnisit cu imagini ale asediului asupra Comitetului Central din 21 decembrie, ar fi menit să schimbe raporturile de preferințe în sondaje. PSD, principalul perdant în această hărmălaie, urcase bezmetic și obraznic în preferințele de vot ale electoratului, sărind de 40 la sută. Urcă amețitor și PNL. S-a ajuns la anomalia ca partidul doamnei Udrea, proaspăt unsă cu alifia răspunderii asupra celei mai mari organizații, cea de București, să scoboare jignitor până la un scor de PRM. Păi se poate? Chiar și ungurii au cotit-o și nu-și mai votează UDMR-ul, dovadă că acel clasic și înțepenit 7 la sută s-a făcut 3 la sută. Trăim politic vremuri grele și era timpul să se petreacă ceva major. Televiziunile, la pândă ca niște pisici, au sărit cu profesionalism pe eveniment. Surogatele cu arestarea lui Dan Diaconescu, moartea Mădălinei Manole nu astupă destul setea de cunoaștere a poporului român, flămânzit de foame și însetat de sete. Firește de foamea și de setea de adevăr.
Vară cu ploi bezmetice și călduri intermitente, climă tropicală la Sângeru – dimineața e soare, după prânz vine uraganul. La București cam la fel. Prin Bucovina nu s-a tras bine o inundație că vine alta. Dunărea se varsă în Prut, iar Nistrul în Volga. Fuzionăm în curând cu Nilul și ne construim piramide. Să poată fi tencuite și asigurate până la noua vizită în trenci și cizme de cauciuc a domnului Băsescu, reales pe viață fiindcă, iată, a dat poporului adevărul întreg despre revoluție – Ceaușescu a murit, iar groapa lui e acolo unde se știa că e.
