La Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava a fost lansată sâmbătă cartea „Noica după Noica”, ultimul volum semnat de prof. univ. dr. Emilia Guliciuc (1957 – 2011).
Primul doctorand român care a ales să-l mărturisească pe Noica într-o teză de doctorat
Cartea, care cuprinde o selecție a lucrărilor prezentate la colocviul organizat la Suceava în anul 2009 cu prilejul centenarului nașterii filozofului Constantin Noica, manifestare organizată sub coordonarea prof. univ. dr. Emilia Guliciuc, secretar al Societății Române de Filosofie, Inginerie și Tehnoetică, cercetător al C-EPHES (Centrul de cercetare Engineering Philosophy Ethics & Society de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava), profesor la Catedra de Filosofie, Științe Sociale și Politice și membru al rețelei UNESCO a femeilor filosof, a fost prezentată de conf. univ. dr. Mariana Boca drept „o carte atipică”.
O carte cu un preambul („Noica, întruchipatul”) semnat de Emilia Guliciuc, și cu un text final („Întru, al lui Noica?”) despre Emilia Guliciuc, „primul doctorand român care, după Revoluția din Decembrie 1989, a ales să îl mărturisească pe Constantin Noica, în fața comunității filosofice într-o teză de doctorat”.
„A sfârșit prin a prefera filosofiei rugăciunea și cuvântului rostit tăcerea”
Emilia Guliciuc, care „a fost fermecată de viața, personalitatea și opera lui Constantin Noica”, subliniind că la acesta „prin cuvânt ni se deschid porțile Ființei” și „de aceea el este un întruchipat, un chip întru pathos-ul românesc”, a fost cel mai smerit exeget al filosofului de la Păltiniș.
Mariana Boca a apreciat acest „discurs ultim” al Emiliei Guliciuc ca fiind „un fel de testament, un text care aplică, într-o reală smerenie, o lectură foarte temperată în atitudine asupra lui Noica, pentru a extrage din tot ceea ce acesta a scris câteva sensuri interogative asupra condiției filosofiei și a filosofului”.
Emilia Guliciuc, așa cum a spus Mariana Boca, „a sfârșit prin a prefera filosofiei rugăciunea și cuvântului rostit tăcerea”.
O carte în care Emilia Guliciuc, via Constantin Noica, ne invită să medităm asupra încărcăturii cuvintelor pe care le folosim.
