Ultimul pas

Ieri și astăzi, echipele românești joacă ultimele meciuri ale sezonului. La ora cînd scriu, mai sînt 8 ore pînă la primele meciuri, cele care le pun față în față pe Rapid și Dinamo cu Stuttgart și, respectiv, Olympique Marseille. Pozițiile de pe care abordează ele partidele sînt complet diferite: dacă Rapid este deja calificată și obiectivul ei este de a termina pe primul loc (în ideea, pur teoretică, că va beneficia de un adversar mai puțin feroce în primul tur din primăvară), la Dinamo lucrurile sînr infinit mai complicate. Pentru calificare, „cîinii” au nevoie de victorie, fie de un egal care să se lege de un alt eventual egal la Heerenven, ceea ce complică enorm lucrurile. Numai că șansa, care are și ea rolul ei bine definit, cred eu că le va surîde. Pe ce s-ar baza Morometele din mine? Păi, în primul rînd, pe faptul că Olympique e deja calificată, ceea ce implică o „scutire de efort” pe care probabil că doctorul-antrenor i-a eliberat-o deja întregului lot. Mai ales că mai au ceva treabă și în campionatul în care, deși ocupă doar locul 7, se află totuși la numai 4 puncte de locul 2, cel care asigură participarea în Liga Campionilor. Iar în Franța campionatul se întrerupe doar pe la Crăciun, preț de 2.3 săptămîni. De altfel, poimîine, Olympique joacă în deplasare, la Strassbourg, unde e o pîine de mîncat, cu o condiție însă: să ai echipa sănătoasă și odihnită. Iar dacă te riști miercuri, ce-ai făcut!? Să zicem însă că Dinamo nu reușește victoria. Ce șansă ar fi cu egalul? Păi, una mare de tot. Fiindcă alde Heerenven n-a reușit să înscrie nici măcar un singur golîn cele 3 meciuri deja disputate!!! Și ar fi absurd să-l înscrie tocmai acum și tocmai liderului neașteptat al seriei, Levski Sofia, ba și să nu primească vreunul. Calculele hîrtiei ne sînt, așadar, favorabile, cu o condiție: ca Dinamo să nu se bazeze doar pe hazard și să joace (de fapt, să fi jucat aseară), fotbalul pe care trebuie să-l joace, acela al liderului unui campionat în care urmăritoarele sînt deja calificate în „primăvara europeană”. Aaa, și mai am un argument: prea se plimbă Ioan Becali prin portul ăla ca pe tarlaua lui. Dacă francezii, generoși și iubitori de gintă latină, cum îi știm, or fi acceptat niscai „atenții”? Nu de alta, dar e Luna Cadourilor, iar la ei președinte în epoca de glorie a fost Bernard Tapie, domnul acela care a făcut, totuși, pîrnaie pentru aceleași motive pentru care Ioan Becali încă nu. Ah, ce mi-ar plăcea ca la ora cînd citiți, Dinamo să fie calificată!