Cerul a lăcrimat. Pictorul de biserici Gavril Moroșan (născut la data de 23 septembrie 1939) a fost condus ieri pe ultimul drum. Un impresionant sobor de preoți, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, PS Calinic, Arhimandritul Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna, alături de câteva sute de credincioși au dorit să fie alături de omul care a lăsat în urmă zeci de biserici pictate.
Chiar dacă a plouat neîncetat, semn că și Cerul îl plânge pe acest om, care a pictat peste 40 de ani, alături de fratele său, maestrul Mihai Moroșan, chipuri de sfinți, oamenii care l-au iubit și apreciat au înfruntat picăturile de ploaie și i-au fost alături până la capăt.
Slujba de înmormântare s-a realizat în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, biserica nouă, după cum spun locuitorii comunei Mănăstirea Humorului, situată în apropierea mănăstirii din localitate, biserică pictată de frații Moroșan.
„Un pictor iscusit”
Cortegiul a pornit în jurul orei 11:00, din curtea casei în care a locuit, împreună cu familia (soția și cei doi copii), Gavril Moroșan.
Chipuri îndurerate, lacrimi, coroane de flori, sunete de trâmbițe, lumânări aprinse, colaci și prosoape țesute date de pomană celor prezenți la înmormântare. Un tablou impresionant. Curtea casei părea neîncăpătoare pentru mulțimea de oamenii care au venit în grupuri, grupuri, pentru a-și lua rămas bun de la Gavril Moroșan.
Preotul Constantin Sava, de la Biserica parohială din Mănăstirea Humorului, a dorit să împărtășească câteva gânduri mulțimii prezente la înmormântare, spunând că „întreaga familie a Moroșenilor slujește sfintei noastre biserici”.
„Frații Moroșan și-au petrecut viața mai mult pe schele, în sfintele locașuri, pentru a înfrumuseța cu picturi sfintele biserici. Pictorul Gavril Moroșan ne-a adunat pe toți, astăzi, într-o zi tristă și dureroasă. Să spunem că a fost un pictor iscusit, un om de mare caracter, un om foarte credincios, un trăitor smerit. Am așteptat aproape doi ani să vină să ne picteze biserica, împreună cu fratele său, pentru că erau foarte solicitați”, a spus părintele Sava.
„Pentru mine să aprinzi o lumânare”
Pictorul Gavril Moroșan a sfârșit după o lungă suferință. Conștient că zilele sale îi sunt numărate, și-a pregătit locul de veci, în curtea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Mănăstirea Humorului. La patul de suferință, i-a fost mereu alături soția sa. Când l-a întrebat ce să-i mai facă, ce să-i mai aducă, el a spus că nu vrea nimic. „Aștept să mă cheme Bunul Dumnezeu”, a spus pictorul. „Dar eu, ce fac, copiii încă nu sunt rânduiți?”, l-a mai întrebat soția.
„Să îngenunchezi în fața icoanei Maicii Domnului și Domnului Iisus Hristos și el te va ajuta cum să îi conduci și să îi rânduiești în viața”, i-a dat răspuns bărbatul.
„Iar pentru mine să aprinzi o lumânare, acolo, la mormântul pe care din timp l-am pregătit”, a fost ultima dorință a vrednicului pictor bisericesc Gavril Moroșan.
„Au pus ceva specific Bucovinei în picturile lor”
Drumul spre biserică a fost unul apăsător, greoi, plin de amintiri și regrete pentru cei care l-au cunoscut și l-au condus pe Gavril Moroșan pe drumul către îngeri. După cum este rânduiala bisericească, pe drum s-au făcut mai multe opriri, s-a citit de fiecare dată câte o evanghelie și s-a spus, în cor, de toți cei prezenți, „Dumnezeu să-l ierte!”. Îngerii l-au dorit printre ei.
La sfârșitul slujbei de înmormântare, din biserica parohială pictată de frații Moroșan, ÎPS Pimen a spus mulțimii că pictorul bisericesc Gavril Moroșan rămâne în inimile noastre prin faptele sale.
„El a avut o rânduire asemenea preotului. El a avut misiunea unui părinte. Prin icoanele sale pictate ne-a învățat să citim viața de sfințenie, viața sfinților. Acest om rămâne ca un părinte, ca un slujitor al Sfântului Altar. El a zidit, împreună cu fratele său Mihai, foarte multe biserici. S-a născut într-o familie din popor, din oameni simpli, dar s-a născut cu har. A crescut în credința lui Dumnezeu. Cunoscuți în toată lumea, apreciați peste tot, cei doi pictori au pictat într-un fel al lor, după învățătura bisericii, dar în felul lor numit Bucovina. Au pus ceva specific Bucovinei, frumosului, pe acest pământ”, a apreciat Arhiepiscopul Sucevei.
„Rămâne nemuritor” „Nu numai lumea ortodoxă, ci și lumea neortodoxă l-a apreciat pe Gavril Moroșan. Când lumea este atât de tulburată sufletește, vin oameni să vadă, special, picturile din Bucovina. Picturile fraților Moroșan sunt înțelese de toată lumea, pentru că ei au pus suflet în tot ce au pictat. A fost darul lui Dumnezeu. El va rămâne nemuritor în sufletele noastre. Ne vom uita la icoane, și ne vom aminti de Gavril Moroșan. Acest om și-a trăit viața creștinește”, a spus ÎPS Pimen, la slujba de înmormântare.
„El nu a îndrăznit să strivească taina” „I-am întâlnit pe frații Moroșan acum mai bine de două decenii, pe când pictau Paraclisul Mănăstirii Putna. Lucrau la episodul Răstignirii. Atunci când lucrau astfel de scene, de dimineață și până seară târziu nu mâncau nimic. Atunci când pictezi nu-ți mai aparții, ești față în față cu Dumnezeu și cu sfinții Lui. Pictorii sunt un fel de profeți, un fel de tălmaci ai lui Dumnezeu, iar pictura lor este un fel de corespondență cu Dumnezeu, un mijloc prin care pot să-l descrie pe Dumnezeu cu ajutorul culorilor. Pictura în biserică este o liturghie.
Pictorul Gavril Moroșan, împreună cu fratele său, a reușit să redea în forme și culori, cu o sensibilitate aparte, ceea cea nu poate fi văzut. A dat glas dumnezeirii și sfințeniei și a surprins ceea ce nu se poate spune în cuvinte. El nu a îndrăznit să strivească taina. Pictura celor doi pictori Moroșan este o pictură vie, gata, gata, să-ți vorbească, îndemnătoare spre un dialog oral cu cei prezentați pe perete” (PS Calinic)
