Ultima săptămână a Sfântului și Marelui Post

Săptămâna Mare, ultima săptămână a Sfântului și Marelui Post, numită și Săptămâna Patimilor, este ultima perioadă în care credincioșii se pregătesc pentru marele praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru a primi și a simți cum se cuvine această mare bucurie a Ortodoxiei, trebuie să ne pregătim sufletește și trupește, prin asprirea postului, atât cât ne stă în putință fiecăruia, și să participăm la slujbele speciale, rânduite de Biserica noastră în această perioadă.
Despre aceste rânduieli și despre folosul lor duhovnicesc ne vorbește în interviul ce urmează pr. lect. dr. Marian Mihai.
Pentru a simți bucuria pascală, trebuie să ne pregătim în această săptămână atât sufletul, cât și trupul, înăsprind postul, pe cât ne stă în putință, măcar în aceste ultime zile.
Timp de 40 de zile am fost îndemnați a săvârși această călătorie a postului și, din rânduiala slujbelor, ni s-a cerut să fim mai râvnitori prin pocăință, rugăciune, smerenie, post și prin alte virtuți. În Săptămâna Patimilor ni se cere să arătăm roadele faptelor din timpul „alergării celor 40 de zile“ și să primim pe Hristos la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii.
Dacă privim cele șase săptămâni ca pe o perioadă distinctă de Săptămâna Patimilor, Postul cel Mare se termină în seara de vineri a săptămânii a VI-a. Din Sâmbăta lui Lazăr el dobândește o dimensiune nouă. Din ascetic devine euharistic, Săptămâna Mare neputând fi prăznuită cu vrednicie decât dacă Postul Mare a fost ținut cu folos, după cum mărturisește cântarea: „Plinind cele patruzeci de zile de suflet folositoare, cerem să vedem și sfânta Săptămâna Patimilor Tale, iubitorule de oameni; ca să slăvim în ea faptele Tale cele mari și nespusă iconomia Ta pentru noi, cu un cuget cântând: Doamne, slavă Ție!“.
După Sfântul Simeon al Tesalonicului, această cântare marchează începutul Săptămânii Mari. Din această cauză, toate textele din Minei și din Octoih sunt suprimate până la Duminica Tomii, pentru a face loc numai Triodului, deși rodul pocăinței continuă prin străpungerea inimii, căința, metaniile, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, continuă până în Miercurea Mare, ca să se arate că există o împletire între căința și viața în Hristos, amândouă desfășurându-se în „Stadionul înfrânării“.
Cântări ce evidențiază pocăința și durerea sufletească
În săptămâna Sfintelor Patimi, slujbele Triodului se caracterizează prin melodii tânguincioase, prin cântări ce evidențiază pocăința și durerea sufletească, printr-un dramatism prezent și în rânduiala slujbelor, și în sufletele credincioșilor.
Săptămâna Sfintelor Patimi începe în Duminica Floriilor, seara, la Vecernie, iar Constituțiile Apostolice, precum și Sfinții Părinți poruncesc să postim în această săptămână gustând numai pâine, sare, legume și apă. Se dezleagă la untdelemn și vin numai în Sfânta și Marea Joi. În Vinerea și Sâmbăta Mare, dacă sănătatea îngăduie, nu se va gusta nimic până seara. Cine va fi neputincios sau prea bătrân și nu poate posti atât de aspru să țină post după putere și potrivit sfatului duhovnicului.
În Duminica Floriilor, seara, în toate bisericile se săvârșește Denia, care este, de fapt, Utrenia de luni dimineața. În toate zilele săptămânii acesteia, după cum vedem și din calendarul nostru creștin, se săvârșesc Deniile, slujbe specifice Postului Mare (de la slavonescul „vdenie“ – priveghere sau slujbă nocturnă).
Potrivit unei rânduieli asemănătoare acestei denii se săvârșesc și celelalte denii până miercuri seara, iar rânduiala lor completă se găsește în Triod. În zilele de luni, marți și miercuri dimineața se săvârșește slujba Ceasurilor, a Obedniței și Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
Rânduieli speciale
O rânduială mai puțin cunoscută mirenilor și care se săvârșește mai ales la mănăstiri este aceea a citirii stâlpilor Evangheliilor. Stâlpii Evangheliilor se citesc în această săptămână în zilele de luni, marți și miercuri, la Ceasurile al treilea, al șaselea și al nouălea, împărțindu-se cele patru Evanghelii în nouă părți.
Sfânta Evanghelie se citește de către preot, înveșmântat în epitrahil și felon, în mijlocul bisericii, de pe analogul înfrumusețat cu flori, având în față sfeșnice cu lumânări aprinse. Se obișnuiește, de asemenea, în această săptămână, la multe biserici, a se săvârși Sfântul Maslu de obște, în amintirea ungerii Mântuitorului Iisus Hristos de către femeia cea păcătoasă cu mir de mare preț.
Slujba Înfricoșătoarelor Patimi
În Sfânta și Marea Joi, dimineața, se citesc Ceasurile al treilea, al șaselea și al nouălea, (fără stâlpi și fără catisme), apoi Obednița și Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La rânduiala proscomidiei din această zi, preotul scoate încă un Sfânt Agneț, pentru împărtășirea bolnavilor și al pruncilor din tot cursul anului. După Rugăciunea amvonului, în unele mănăstiri și catedrale chiriarhale se obișnuiește să se săvârșească slujba spălării picioarelor, a cărei rânduială se găsește în Triod, care este o cutremurătoare evocare și actualizare a spălării picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Iisus Hristos.
Tot în Sfânta și Marea Joi, seara, se săvârșește Denia celor 12 Evanghelii, numită în cărțile de cult „Slujba Înfricoșătoarelor Patimi“. Cuprinsul principal al deniei îl alcătuiesc cele 12 Evanghelii, care se citesc în tot cursul slujbei, Sfânta Evanghelie fiind așezată pe analog în fața ușilor împărătești, cele 15 antifoane speciale ale zilei, scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii, Fericirile, cu cele nouă stihiri, precum și prochimenul special „Împărțit-au hainele Mele loruși, iar pentru cămașa mea au aruncat sorți“.
Prohodul, punct culminant al creației liturgice ortodoxe
Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Aceasta este ziua în care Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Din acest motiv, Vinerea Mare este zi de post negru. În această zi se citesc Ceasurile împărătești, fiind o zi în care nu se săvârșește Sfânta și dumnezeiasca Liturghie.
Preotul este îmbrăcat în toate veșmintele și atmosfera plină de tritețe se vede și din faptul că la această slujbă aproape că nu se cântă nimic. Ceasurile se citesc din mijlocul bisericii, în liniște profundă, tăcere și tristețe așteptăm, la vremea prânzului, scoaterea Sfântului Epitaf.
Vineri se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii în sunet de clopot și la această slujbă credincioșii aduc flori, aprind lumânări și trec pe sub Sfântul Epitaf, arătând prin aceasta că se fac următori Mântuitorului Hristos – mor împreună cu Hristos, trec și ei prin mormânt, ca să ajungă la Înviere și viață.
Denia de vineri seara, care este de fapt Utrenia Sâmbetei celei Mari, reprezintă slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos, având un caracter funebru și, de aceea, frumoasele cântări ale Prohodului, cântări de jale pentru moartea și îngroparea Domnului, au loc în jurul Sfântului Epitaf, pe care este zugrăvită scena punerii în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos. La această slujbă se cântă Binecuvântările Învierii și se face procesiunea înconjurării bisericii de către preoți și credincioși cu Sfântul Epitaf, iar această întreagă rânduială simbolizează ducerea la groapă și înmormântarea trupului mort al Domnului. Se înconjură biserica, astfel procedându-se la orice slujbă de prohodire a unui slujitor al Bisericii. Mântuitorul Hristos, Arhiereul cel veșnic, Se face începătură tuturor, căci El este și învățătură și Învățător, și Arhiereul Care aduce jertfa ce se aduce, și călăuză, și calea ce trebuie urmată, căci Se autodefinește: „Calea, Adevărul și Viața“. După ocolirea bisericii, Sfântul Epitaf este așezat pe sfânta masă și se rostesc Paremiile, Apostolul și Evanghelia.
În Sfânta și Marea Sâmbătă, dimineața, se citesc Ceasurile al treilea, al șaselea, al nouălea, cu Obednița și Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Din ziua de sâmbătă dimineața, veșmintele preotului și acoperămintele bisericii se schimbă cu cele de culoare luminoasă, iar credincioșii finalizează pregătirile pentru sărbătoarea cea mare, Învierea Domnului.
(Ziarul Lumina)