Uleiurile vegetale, sursă de sănătate

Aproape toate tipurile de ulei vegetal conțin acizi grași nesaturați. Excepție fac doar uleiurile de palmier și din nuci de cocos, care conțin grăsimi saturate.
Chiar dacă efectul terapeutic al acizilor grași nesaturați este controversat, rezultatul cercetărilor recente dovedește că, cei obținuți prin procesare la rece au acțiune terapeutică deosebit de valoroasă.
Uleiurile vegetale produse prin presare la rece (cele obținute prin presare la cald conțin produși toxici și mai puține vitamine, acestea degradându-se la temperaturi crescute, chiar și la 50-60 grade C), îndeosebi din măsline, soia, rapiță, susan, alune, fistic, orez, germeni de porumb, miez de nucă neprăjit, semințe din floarea soarelui și dovleac neprăjite sunt hipocolesterolemiante, hipoglicemiante, coleretice și colagoge (drenor hepatic și biliar), antiaterosclerotice, antibacteriene, antiinflamatoare, adsorbante, antitoxice, laxative, lizante a calculilor biliari și urinari, favorizante a activității sexuale (prin vitamina E), fortifiante a pereților vasculari (în special a vaselor capilare). În consecință, aceste uleiuri sunt indicate intern în hipercolesterolemie, hiperglicemie, ateroscleroză, hipochinezie biliară, colecistită cronică, constipație, litiază biliară și urinară, arterite, bronșite, impotență sexuală, nefrite, toxemie, tromboflebite, boli de sînge și limfă, tumori ale esofagului, furuncule (prin maturarea acestora), eczeme, alopecie și impetigo (bube dulci sau pecingine).
Sunt contraindicate în afecțiuni hepatice (hepatite, steatoză hepatică, ciroză hepatică), diaree și enterocolită.
În uz intern se iau 1-3 linguri/zi, cu 10-20 picături de suc de lămâie, dimineața, cu 30 de minute înaintea micului dejun. În cazul hipochineziei biliare, după ce s-a luat remediul, se stă culcat pe partea dreaptă 15-20 de minute. Este de preferat să-l luați cu un pahar de 50-100 ml, pentru a-i suporta gustul neplăcut dintr-o singură înghițitură și nu după fiecare lingură. Tot pentru a fi mai bine tolerat, se mușcă dintr-o felie de lămâie, portocală sau un măr, după ce s-a înghițit uleiul. Efectul curativ al uleiului sporește dacă îi adăugați la fiecare doză 10-20 de picături de ulei din plante medicinale (mentă, levănțică, salvie) indicat pentru afecțiunea pe care o tratați. În uz extern, pentru unele afecțiuni interne, cum sunt stările toxemice, tromboflebitele, paradontozele, nefritele, se aplică metoda clătirii intense a gurii cu ulei vegetal obișnuit sau medicinal. Cura se efectuează dimineața, înainte de masă. Pentru aplicarea ei se absoarbe și împinge uleiul printre dinți cu presiune, timp de 10-15 minute, până capătă un aspect alb-lăptos, cu consistență apoasă. După operațiune, uleiul rezultat se scuipă. Nu se înghite absolut nici o picătură, deoarece conține toxine extrase din organism prin intermediul glandelor salivare. De altfel, acesta este principiul de bază al procedeului. După 1-2 săptămâni de tratament, se va constata o revigorare a organismului, îmbunătățirea circulației sanguine și albirea dinților. Durata curei este de 2-4 săptămâni. Ea poate fi reluată după câteva săptămâni de pauză. Odată începută, ca și în cazul tratamentului cu argilă, cura nu se întrerupte, deoarece produce în organism un ansamblu de procese succesive (drenaj, stimularea secrețiilor imunitare, eliminarea deșeurilor metabolice) care, dacă sunt oprite, reduc efectul terapeutic al metodei.
La început s-ar putea să constatați o accentuare a bolii. Nu vă speriați! Este dovada că remediul „lucrează”. În cazul abceselor și furunculelor, pentru maturarea lor, se aplică pe zona afectată cataplasme cu ceapă coaptă și tocată mărunt, amestecată cu ulei de măsline. În tratarea celorlalte afecțiuni cutanate se unge zona cu ulei medicinal sau ulei obișnuit.