Uleiurile esențiale și efectele lor terapeutice

Aromoterapia este o terapie complementară bazată pe tratarea afecțiunilor cu ajutorul uleiurilor volatile. Acestea mai sunt cunoscute și ca uleiuri esențiale, deoarece ele conțin esența unei plante.
Sunt extrase din rădăcini, semințe, scoarță, frunze. Aceste extracte se evaporă la o anumită temperatură. Pentru a avea efecte terapeutice, uleiurile folosite în aromoterapie trebuie să fie uleiuri naturale și nu derivați sintetici.
Originea aromoterapiei se pierde în negura timpurilor.Cel mai vechi document cunoscut referitor la aromoterapie datează din anul 2700 î.Hr.; este vorba de o carte în chineză, care prezintă peste 356 de plante medicinale și explică modul în care pot fi folosite acestea în tratarea unor boli. Aproximativ în aceeași perioadă, în medicina indiană – Ayurveda, această terapie a ocupat un loc cu totul special, aromele fiind utilizate atât în scopul prevenirii și tratării unor boli somatice, cît și pentru armonizarea psihicului și mentalului. Egiptenii aveau și ei cunoștințe în acest domeniu, existând veritabili maeștri ai științei medicale care, intuind efectele deosebite ale uleiurilor volatile, le-au folosit cu succes în prevenirea maladiilor infecțioase și în tratamentul afecțiunilor digestive, hormonale și psihice.
Primele studii cu adevărat științifice privind acțiunea terapeutică a unor uleiuri volatile extrase din diferite plante aromatice le datorăm lui J.Miguel și datează din anul 1894. Acesta a observat că vaporii de cimbru, peste temperatura de 15EC, distrug majoritatea bacteriilor dintr-o încăpere. Dacă acțiunea acestor vapori se menține timp de 3 zile, numai 2 la sută din totalitatea bacteriilor existente mai supraviețuiesc.
Tot pe cale experimentală, doctorul H.Cabanes a dovedit că bacilul Eberth, cauzator al febrei tifoide, este distrus în 12 minute cu esență de scorțișoară, esența de cuișoare distruge bacilul Koch, iar esența de cimbru distruge, în numai 2 minute, bacilul Shiga, agentul cauzal al dizenteriei epidemice.
Profesorul Griffon, membru al Academiei de Farmacie din Paris, a demonstrat că dispersia pe cale de aerosoli a unui amestec din uleiuri volatile de pin, cimbru, mentă, lavandă, rozmarin, cuișoare și scorțișoară a condus la distrugerea, în numai o jumătate de oră, a tuturor fungilor și stafilococilor care poluau aerul încăperilor unde s-a efectuat dispersia.
Termenul de aromoterapie, a fost introdus abia în anul 1928, de chimistul francez Rene Maurice Gattefosse, care a descoperit accidental proprietățile curative ale florilor de levănțică. Alegându-se cu arsuri serioase la mâini în urma unor experiențe de laborator, el și-a cufundat imediat mâinile într-o cuvă plină cu ulei volatil pur de levănțică – era produsul cel mai răcoritor și mai calmant aflat la îndemână. Astfel a descoperit că mîinile sale s-au vindecat foarte repede și că arsurile nu au lăsat nici o cicatrice. Această experiență i-a adus titlul de fondator al aromoterapiei, metodă considerată astăzi o ramură importantă a fitoterapiei.
Astăzi se știe foarte bine că există uleiuri volatile cu rol dezinfectant antibacterian, de împrospătare a aerului unei încăperi, de stimulare a anumitor organe, a digestiei și forței de muncă. Nu folosiți uleiurile volatile „după ureche” deoarece pot cauza grave probleme de sănătate: creșterea tensiunii, pierderea sarcinii. Nu se folosesc în cazul copiilor și a femeilor însărcinate. Nu se folosesc direct pe piele, ci doar prin evaporare folosind o lampă de aromoterapie.
Aromoterapia este o excelentă metodă profilactică în boli contagioase, este economică, poate fi folosită în terapii mai îndelungate fără un efort deosebit, potențează alte forme de tratament, acționează ca reechilibrant în plan psihic și mental, este complexă și completă în acțiune, nu dă dependență. Pentru răceli folosiți uleiurile volatile cu arome de lămâie și brad, pentru meditație – arome de tămâie sau trandafiri, pentru dezinfectarea aerului – arome de eucalipt, pentru stimularea somnului și combaterea insomniei – arome de lavandă. Uleiul de lavandă este unul dintre cele mai utilizate cu efect calmant. Uleiurile de eucalipt ajută în eliminarea virusurilor. Uleiurile de sâmbure de caisă sunt excelente emoliente, ajutând și în terapia cazurilor de cancer. Uleiul de cuișoare alungă insectele.
Tot mai mulți cercetători în domeniul parfumurilor au studiat efectele acestora asupra sistemului nervos și comportamentului uman. S-a demonstrat că pătrunderea lor în organism a modificat electroencefalogramele subiecților. Studii ample efectuate în Japonia au arătat cum pot influența parfumurile undele cerebrale rapide specifice stresului și cele ample, specifice stării de relaxare. Uleiurile esențiale de trandafir, lămâi, mentă au un efect excitant, iar cele de lavandă și mușețel au un efect relaxant. Asocierea rozmarinului cu lămâiul favorizează concentrarea intelectuală, iar parfumurile ce conțin uleiuri volatile din citrice, anason, eucalipt cresc dinamismul și stimulează energia creatoare”.
Există mari întreprinderi care folosesc în instalațiile de climatizare arome destinate să influențeze în mod pozitiv ambianța de lucru. De regulă, dimineața se asociază miresme de lămâi și rozmarin sau eucalipt, pentru a stimula oamenii, după-amiază lavandă pentru ai destinde și apoi un miros balsamic de conifere pentru a-i repune într-o formă cît mai bună. S-a demonstrat că erorile celor care lucrează la computer se reduc cu 53 la sută dacă se folosește iasomie și cu 54 la sută dacă se folosește lămâi; folosirea esențelor lemnoase duce la creșterea productivității cu 15 la sută. Se preconizează că, în viitor, parfumurile pe bază de uleiuri volatile vor fi valorificate pentru creșterea producției în întreprinderi, pentru a diminua anxietatea pasagerilor în aeroporturi și chiar pentru a reduce rata agresiunilor din metrouri”.
Specialiștii japonezi subliniază faptul că fiecare tip de activitate poate fi influențată pozitiv de un anumit tip de parfum, ei preconizând faptul că industria parfumurilor va deveni din ce în ce mai profitabilă și cu arie de aplicabilitate practică mult mai largă decât în prezent.