Adevărata denumire a acestei plante, atât de valoroasă pentru sănătatea noastră, este Cimbrul de cultură, întâlnită adesea în grădinile noastre. Popular i se mai spune iarba cucului, lămâița, cimbru sălbatic, tămâiță etc. Dincolo de specia cultivată, cimbrul mai crește răzleț prin pășuni și povârnișuri.
Planta este bogată în câteva substanțe valoroase precum uleiul volatil, cineol, timol și este foarte apreciată ca un antiseptic intestinal extraordinar, coleretic, colagog, stomahic, carminativ și vermifug.
Cimbrul poate fi folosit sub formă de infuzie, tinctură, dar și de ulei. Acest valoros medicament – uleiul de cimbru – poate fi pregătit în gospodăria noastră. Punem inflorescența plantei într-o sticlă. Peste florile cimbrului turnăm ulei de măsline, cât să le acopere. Sticla se pune la soare sau lângă o sursă de căldură, timp de 14 zile. Uleiul obținut are o acțiune antiseptică, expectorantă, cicatrizantă, antispasmodică și vermifugă.
Fitoterapeutul Eugen Giurgiu precizează cât de valoroasă este acțiunea uleiului de cimbru în combaterea stafilococilor, a streptococilor, a reumatismului, în diferite forme de paralizii, dar și în scleroza în plăci. „Un efect extraordinar, mai puțin cunoscut al acestei plante, se remarcă în cazul gravidelor care trebuie să nască. Uleiul de cimbru ușurează expulzarea fătului, deci le ajută pe viitoarele mame să nască mai ușor, fără eforturi prea mari.”
Sursa: www.adevarul.ro





