Ulciorul nu merge de multe ori la apă

„Somnul rațiunii zămislește monștri” spunea Goya. Din păcate tot așa și fuga după senzațional a născut monstruoasa speculație a existenței unei diabolice legături Leuștean-Neagu într-o fantastică afacere cu bilete de tratament în anii 2002-2003 care de fapt nu a existat niciodată, decât ca rezultat al unei minți bolnave. În realitate, în calitatea mea de reprezentant legal și împuternicit al CN.S.L.R Frăția – Filiala Suceava, care include și Sindicatul Județean al Pensionarilor, am colaborat începând din anul 1992 cu toți cei 6 directori ai Direcției Muncii și respectiv Casei de Pensii, în ceea ce privește biletele de tratament pentru pensionarii sindicaliști. În toată această perioadă colaborarea a fost de aceeași natură, strict profesională, în litera și spiritul legii, indiferent cum s-a numit directorul de la timpul respectiv și nu a fost nici o problemă de încălcarea legii.
E drept că, exceptându-l pe directorul Neagu, ceilalți directori nu au„beneficiat” de un săpător de funcții atât de abil și insistent precum dl. Florea, angajat la Casa de Pensii la sfârșitul anului 2001. Sau poate că toate celelalte structuri de control intern sau de audit (cu excepția bineînțeles a d-lui Florea) atât locale cât și centrale au fost corupte în toți acești ani 14 ani și nu au depistat nereguli.
Concret, această colaborare cu toți directorii de mai sus, deci inclusiv cu dl. Neagu consta în următoarele :
La începutul fiecărui an, Ministerul Muncii, iar ulterior Casa Națională de Pensii încheia un protocol cu reprezentanții organizațiilor centrale ale pensionarilor care includea și Federația Națională a Sindicatelor Pensionarilor din România, reprezentată la nivelul județului de C.N.S.L.R. Frăția – Filiala Suceava. Astfel, în anii 2002 și 2003 au fost încheiate la nivel național Protocolul nr. 33 / pc / 14.01.2002 și respectiv nr. 646 / 14.03.2003. În aceste protocoale se menționa că, distribuirea biletelor către persoanele îndreptățite se face de către Casa teritorială de Pensii, împreună cu organizațiile locale ale beneficiarilor, respectiv C.N.S.L.R. Frăția – Filiala Suceava, stabilindu-se de comun acord modul de lucru”. În baza acestor prevederi, tot la fiecare început de an, după semnarea Protocolului la nivel național cum am arătat mai sus, se încheia un Protocol local între Direcția Muncii sau ulterior Casa de Pensii și C.N.S.L.R. Frăția – Filiala Suceava, protocol ce era ulterior comunicat către Ministerul Muncii și care obliga în consecință părțile semnatare. Astfel, în Protocolul nr. 18/06.02.2002 se prevedea printre altele că „în vederea solicitării și ridicării biletelor de tratament, reprezentantul legal al Sindicatului Pensionarilor din cadrul C.N.S.L.R Frăția – Filiala Suceava va prezenta conducerii C.J.P. Suceava pentru fiecare pensionar sindicalist îndreptățit cererea acestuia completată și semnată, la care se anexează cupon de pensii și o recomandare medicală”. Se mai menționa că „repartițiile primite de la C.N.P.A.S. special pentru C.N.S.L.R. Frăția – Sindicatul Pensionarilor Frăția Suceava , vor fi onorate ca atare, reprezentantul legal fiind administratorul acestora”.
Practic, primeam repartițiile biletelor de tratament direct de la Casa Națională de Pensii București, pe ele fiind făcută mențiunea „pentru C.N.S.L.R. Frăția – Filiala Suceava”, Casa Județeană de Pensii Suceava fiind doar un intermediar ce executa dispozițiile primite de la C.N.P.A.S. în aceste condiții ce interes aș mai fi avut să am vreo legătură specială cu fostul director Neagu, atâta timp cât C.P.J. Suceava era doar un fel de căsuță poștală pentru repartițiile de bilete de tratament primite de C.N.S.L.R. Frăția – Filiala Suceava direct de la CN.P.A.S. București?
S-a acreditat de asemenea ideea total falsă și rău intenționată că acele bilete de tratament reprezentau bani lichizi, tot atâția cît contravaloarea lor și pe care mi i-am strecurat în buzunar. Nimic mai neadevărat. Acele bilete de tratament nu aveau practic nici o valoare decât, la mai multe luni după eliberarea lor, atunci când C.N.P.A.S. le deconta către stațiunile în cauză, decontare cu care eu nu aveam nici o legătură.
„Nemulțumitului i se ia darul”, proverbul folosit în dreptul său la replică găzduit de ziar zilele trecute, este expresia favorită a d-lui Petrea Florea, care mi-a spus și mie același lucru în luna iulie 2004, când spre stupefacția lui am refuzat să complotez cu el împotriva directorului Neagu, chiar dacă mi-a propus multe avantaje pentru atunci când îl va înlocui în funcție pe acesta.
Acum probabil prin aceeași expresie favorită a vrut să-mi reamintească ce mult am pierdut când l-am refuzat.
După ce la începutul lunii mai 2006 dl. P. Florea tuna și fulgera în presă cu indignare că organele de cercetare penală ar încerca mușamalizarea și clasarea acestui caz, toată perioada următoare a supus aceleași organe implicate în acest caz la un asediu și presiune continuă, cu vizite insistente la toate sediile lor (chiar dacă el însuși avea calitatea de făptuitor în același caz) pentru a le influența în sensul dorit de el, iar acum vizibil satisfăcut de rezultat, afirmă despre aceleași organe că „au făcut o anchetă cu profesionalism” și că „suntem pe drumul cel bun”, adică cel dorit și impus de el.
Mult prea sigur pe puterile sale „oculte” de a „convinge” și influența și mai ales pe sprijinul din spatele său, dl. Florea este convins că așa cum a „fentat” până acum anchetatorii în alte dosare penale în care avea calitatea de făptuitor sau chiar învinuit va reuși și de această dată.
Mare iubitor de proverbe, domnia sa nu știe însă că „ulciorul nu merge de multe ori la apă” și că poate avea ghinionul să dea de un procuror insensibil la gogoașele sale și la puterea sa de influență și să cerceteze cu adevărat și amănunțit toate cele 9 fapte pentru care a început cercetarea penală împotriva sa , în același dosar și pentru aceleași bilete de tratament. Iar dacă ancheta va fi adevărată, s-ar putea ca bumerangul aruncat să se întoarcă împotriva sa. Să vedem atunci dacă dl. Florea va mai elogia ancheta, sau va tuna și fulgera iarăși, cu mânie proletară, încercând în stilul caracteristic să mai deturneze odată mersul anchetei.
Oricât ar fi de tentant chiar și pentru imaginea oricărui organ ca la anumite sugestii să dezvolte existența fictivă a unei inexistente conspirații, cred în puterea propriei conștiințe și în spiritul dreptății.
În ceea ce îl privește pe dl. Florea, îi doresc succes în a-și perfecta aria calomniei și în asediile și presiunile sale total „nevinovate” .
Gheorghe LEUȘTEAN