România nu va fi sancționată de Comisia Europeană deși a înregistrat rezultate slabe în lupta împotriva corupției, UE fiind dezarmată de o elită locală foarte versată în simularea schimbării, susține politicianul american Tom Gallagher, într-un comentariu pentru ediția electronică a Financial Times.
Cu excepția unor reforme, puterea politică în România a oscilat, în cele două decenii de la înlăturarea de la putere a comunismului, între cercurile restrânse ale partidelor politice și ale unor grupuri de interese, care au o relație simbiotică, decise să nu fie trase la răspundere în fața legii sau constrânse de reglementările Bruxelles-ului. Cu toate acestea Bulgaria va fi sancționată, pentru ineficiența luptei împotriva corupției, iar România, nu, comentează autorul.
Doi premieri consecutivi, social-democratul Adrian Năstase și liberalul Călin Popescu Tăriceanu, au remarcat că intransigența UE este mai de grabă sporadică în încercarea de a asimila 12 noi state membre din 2000. Aceștia au lansat numeroase planuri de acțiune și alte ritualuri de reformă, care în esență au fost doar acțiuni de relații publice menite să îi convingă pe eurocrați că România este procupată să adopte normele și valorile europene.
Elita românească a folosit mai multe pârghii în cadrul structurilor UE, făcând lobby și obținând integrarea în baza unei agende minime de reforme, contând în schimb pe asul din mâncă: abilitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care se bucurau de influență atât la Bruxelles cât și în partidele care domină unele state cheie din cadrul UE.
UE a fost astfel dezarmată de o elită locală foare versată în simularea schimbării, iar România a devenit al 27-lea stat membru al UE la 1 ianuarie 2007, majoritatea reformelor cruciale existând numai pe hârtie sau cu angajamente pentru viitor. UE a acceptat o separare fățișă a puterilor, sistemul juridic devenind în sfârșit liber de controlul Executivului, dar judecătorii au continuat să îi achite pe politicienii prezentați pentru acuzații de corupție, cu verdicte derizorii sau amânarea judecării acestora.
Foștii comuniști sunt principalii beneficiari ai fondurilor structurale de 30 de miliarde de euro alocați țării din banii contribuabililor europeni, iar între timp exodul de profesioniști și milioane de muncitori necalificați fac din criza de forță de muncă o bombă cu ceas. Aceștia sunt oamenii care au făcut sacrificiile cerute de Bruxelles, dar ale căror interese au fost negociate în secret și care implică cifre ce sfidează așa-zisele idealuri de extindere a UE.
Nici o instituție UE din mai multe nu s-a afirmat în relația cu România, deși unele persoane s-au dovedit circumspecte anticipând dezastrul, și probabil că datorită lor au apărut informații din raportul strict secret referitor la starea justiției în România al juristului belgian Willem de Paw. Faptul că Marea Britanie și Olanda sunt izolate cerând acțiuni drastice împotriva eradicării corupției la nivel înalt în România, arată incapacitatea UE de a-și impune standardele, indispensabile pentru menținerea influenței sale în lume.
