Ministrul Elena Udrea anunță, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că l-a dat în judecată pe fostul procuror Ciprian Nastasiu pentru calomnie, răspunde acuzațiilor privind cazul Alro și vorbește despre „băieții deștepți” care intermediau vânzarea de energie ieftină de la stat.
Potrivit lui Udrea, suma de 4 milioane de dolari vehiculată în legătură cu acest caz este de fapt prețul achitat de Alro către Energy Holding, pentru a-i ceda contractul cu Hidroelectrica, astfel încât producătorul de aluminiu să poată cumpăra energie direct de la stat.
Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului anunță că proiectul legii turismului ar urma să intre în Guvern miercurea viitoare. Elena Udrea crede în succesul promovării pe Facebook, despre care afirmă că se adresează celor interesați de „turismul de cunoaștere”.
Totodată, vorbește despre concursul organizat pentru a angaja un director pentru probleme de turism, la care care nu s-a prezentat decât o singură persoană.
Rep: Cum vă raportați astăzi la problemele pe care Alro vi le semnala în urmă cu cinci ani?
Elena Udrea: Mă raportez și astăzi la fel ca atunci când am luat cunoștință de problemele pe care Alro, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală și de Est, le avea, și astăzi dacă această companie ar veni cu aceeași problemă să mi-o semnaleze și astăzi aș proceda exact cum am procedat în 2005. Sigur, atunci aveam competențele șefului Cancelariei Administrației Prezidențiale, astăzi pot vorbi în calitate de ministru. La momentul în care am aflat de problemele pe care această mare companie românească le avea cu procurarea de energie electrică eram șeful Cancelariei președintelui, era exact la începutul lui 2005 când reprezentanții grupului Alro au solicitat o audiență la Președinție.
Din memoriile pe care le-au depus, a fost uluitor pentru mine să aflu că această societate – care fusese privatizată în 2003 și care era, și continuă să fie și astăzi, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală și de Est, societate care aparținea unui grup de firme din care făcea parte și Alprom procesatorul aluminiului produs de Alro – nu reușea să aibă energia electrică necesară pentru a-și desfășura activitatea în condiții normale. Au arătat că factorul cel mai important în producția de aluminiu este costul energiei, care reprezenta cam 35-40% din costul de producție, ori, imediat după privatizare, ei au sperat că vor obține sprijinul Guvernului pentru a se menține competitivi pe piață, pe piața internațională, iar competitivitatea era în mod direct rect legată de costuri. În ciuda declarațiilor făcute la momentul privatizării de către reprezentanții Ministerului Economiei, în scurt timp cei de la Alro au început să aibă dificultăți și incertitudini în ceea ce privește livrarea de energie electrică, ba chiar li s-a cerut să semneze un contract de intermediere cu Energy Holding.
Rep: Cine le-a cerut acest lucru?
E.U.: Reprezentanții Guvernului de la acea vreme. Povestea a evoluat pe parcurs, așa cum rezultă din nenumăratele documente pe care ei le-au depus de-a lungul anului 2005 la Președinție, când eram acolo, dar și în anul care a urmat. Arătau că au fost obligați să cumpere energie electrică prin intermediari. Inițial la un preț mediu, după care prețul energiei de la intermediari a depășit cu mult prețul la care se vindea energia către producătorii de aluminiu pe piața europeană.
Rep: Cu cât adică?
E.U.: Adică inițial au avut 28 de dolari megawatt/oră, după care ajunseseră la 34 de dolari megawatt/oră la momentul la care veniseră la Cotroceni, în timp ce Energy Holding, intermediarul, cumpăra electricitatea ieftină de la Hidroelectrica. Deci existau intermediari care cumpărau ieftin energia de la stat și o revindeau scump acestei mari companii din industria românească, care avea angajați în jur de 7000 de oameni și de care practic depindeau aproximativ 40 de mii de familii, cu toate industriile pe orizontală legate de Alro. Toate eforturile făcute de ei nu dăduseră rezultat și cred că explicația este simplă. Patronul de la Energy Holding, Buzăianu, era finul lui Dan Ioan Popescu, după cum a relatat de atâtea ori presa, iar contractul era făcut în vremea guvernării PSD. Alro a reclamat problemele pe care le avea către toate instituțiile statului.
Rep: Și cam de cât timp se plângeau? Când începuseră ei aceste demersuri?
E.U.: La noi ajunseseră la începutul lui 2005, însă eforturile lor începuseră cu mult înainte. În timp ce ei erau refuzați, Energy Holding avea contract de cumpărare de energie ieftină de la Hidroelectrica până în 2013. Este important ce fel de energie cumperi, Hidroelectrica producea cea mai ieftină energie. Mai era un aspect pe care ni l-au supus atenției: nu numai că erau cei mai mari producători de aluminiu, nu numai că aveau zeci de mii de oameni a căror existență depindea de Alro, dar erau consumatori eligibili și cei mai mari consumatori de energie de pe piață. Orice producător de energie își dorește să aibă un asltfel de client, pentru că el cumpără energie permanent, zi și noapte, consumă în bandă, și ziua, și noaptea la fel, și nu se oprește niciodată. Mai mult decât atât, plătea în avans energia. Ceea ce pentru producătorul Hidroelectrica trebuia să fie un mare avantaj la care renunța de bună voie. Alro plătea în avans lui Energy Holding, iar Energy Holding valorifica avansul și plătea către Hidroelectrica după scadență.
Deci toate lucrurile arătau că Ministerul Economiei dorea păstrarea acestor contracte ale intermediarilor. În august 2005, președintele României i-a numit pe acești intermediari „băieții deștepți din energie”. Astăzi se face o confuzie în mod voit, astăzi se spune că Alro este un „băiat deștept din energie”. Nu, Alro este o parte a industriei românești, un mare angajator, un mare investitor în România. Băieții deștepți sunt acești intermediari care de multe ori cu un birou, cu un fax și o secretară, plimbă energia doar pe hârtie, o iau de la stat și o vând contra unui comision către marii consumatori cum este Alro, cum este Oltchim, cum este Sidex.
Rep: Erau situații similare cu alte companii, cu alte combinate mari?
E.U.: Sigur că da. Și o să vă dau un alt exemplu care arată nici la Guvernul din 2005 industria nu avea succes în fața băieților deștepți din energie.Și compania Grivco cumpăra energie de la stat ieftină și o revindea industriei sau, paradoxal, tot statului. Este vorba despre compania domnului Voiculescu. Sunt contracte din care reiese că Grivco a vândut către Metrorex, în perioada 2003 -2006, evident contra unor comisioane consistente, energie electrică achiziționată de la stat. De execmplu, pe contractul din 2003, Grivco cumpăra energie electrică de la stat cu 30 de dolari MWh și o revindea la Metrorex cu 55 de dolari MWh, câștigând doar prin intermedierea din acest contract 4 de milioane de dolari. La fel, comisionul de intermediere a energiei electrice perceput de Grivco a fost de aproximativ 2 milioane de euro în 2004, respectiv de aproximativ 2,2 milioane de euro în 2005.
Rep.: Doar prin intermediere, atât?
E.U.: Doar prin intermediere, cumpărând de la stat și revânzând statului. De ce adică Metrorex trebuie să cumpere energie prin Grivco și de ce nu poate să cumpere direct de la stat? Deci aceștia sunt „băieții deștepți din energie”, cei care au fost ajutați să-și facă o firmă de intermediere și revând fie tot statului, fie marilor companii care sunt dependente de energie.
Rep.: Și Sidex a cumpărat ani în șir tot de la băieții deștepți…
E.U: Și Sidex, da. Și situația de la Sidex a fost ani în șir ca cea de la Alro. Al doilea motiv pentru care nici Tăriceanu nu era interesat să rezolve o problemă economiei românești este că patronul de la Energy Holding făcuse, în 2000, campanie în fieful lui Dinu Patriciu, campanie pentru Partidul Național Liberal. Patronul de la Energy Holding este implicat în scandalul VA Tech, modernizarea, retehnologizarea Centralei Porțile de Fier I, pe un contract semnat de Călin Popescu Tăriceanu când era ministrul Industriilor.
Evident că pot să mă gândesc că relațiile pe care acesta le avea la nivelul Guvernului Tăriceanu, faptul că firma Grivco era și ea firmă de „băieți deștepți”, a făcut ca Alro să plângă degeaba pe la ușile Guvernului. Și atunci au apelat, ca multe alte mari companii care aveau probleme de acest tip, de lipsă de corectitudine din partea statului în relațiile cu ele, au apelat la Președinție. Și așa au ajuns să trimită aceste memorii către Administrația Prezidențială.
Rep.: Așa au ajuns în legătură cu dvs.?
E.U.: Așa au ajuns în legătură cu mine. Problema o știa aproape toată lumea. Deci foarte mulți dintre cei care erau în Guvern ori lucrau în industria de profil știau această problemă. Se cunoștea problema lui Alro, se cunoștea existența „băieților deștepți” din energie, însă sumele care se câștigă în această afacere de intermediere sunt așa de mari încât nimeni nu avea interes să vorbească despre asta.
Atunci a fost momentul în care președintele României a ieșit și a spus că există „băieții deștepți”care câștigă sume imense din intermedierea energiei produse de stat. De aceea este absurd ca astăzi o asemenea poveste să se întoarcă împotriva președintelui și împotriva noastră, a celor care lucram pe atunci cu președintele.
Rep: De ce povestea a apărut tocmai acum în dezbaterea publică?
E.U.: S-a mai rulat această poveste. Și când l-au suspendat pe președinte au mai scos odată memoriul pe care Alro l-a lăsat la Cotroceni și pe care președintele a pus o rezoluție în mod oficial. Dacă exista ceva ascuns în prezența lui Alro la Cotroceni, nu scria o rezoluție oficială pe un document pe care l-a trimis Guvernului Tăriceanu.
Deci, atunci când vor să-l atace pe președinte, fac recurs la această poveste, prezentând-o evident denaturat. De data aceasta cred că este vorba de disperarea domnului Vîntu de a-și ascunde problemele, de a distrage atenția opiniei publice de la problemele legale pe care le are. De la stenogramele apărute care au demonstrat că este tipul de patron de presă care obligă jurnaliștii să-i slujească interesul personal, trecând peste orice deontologie. Eu, uman, pot să-l înțeleg pe domnul Vîntu, îl compătimesc pentru situația în care se află, însă, cred că își știa că, la un moment dat, justiția își va face datoria și în ceea ce-l privește. Probabil că regretă vremurile când SRI îi era obedient, prin șeful lui, Radu Timofte.
Rep.: Revenim la Alro. Care au fost măsurile pe care le-ați luat dvs. atunci, ce demersuri ați întreprins și cu ce rezultate?
E.U.: În urma memoriilor trimise, eu am încercat să documentez cazul pentru a-l prezenta către consilierii prezidențiali care se ocupau de economie, către domnul Stolojan, pentru ca ulterior dânsul să-l informeze pe președinte și să se ia o decizie referitoare la solicitarea lor de a fi primiți în audiență. Reprezentanții din România ai lui Alro și proprietarii străini ai combinatului au fost de câteva ori la Cancelarie, la mine, înainte să fie primiți de domnul Stolojan, apoi au fost la domnul Stolojan. Îmi amintesc că se crease chiar un grup de lucru care încerca să găsească soluții europene, soluții asemănătoare cu cele din Franța, în Germania, deoarece guvernele acelor țări își sprijineau marii producători de aluminiu. Nu știu dacă până la urmă au rezolvat ceva. Din ce-am văzut că spune domnul Stolojan astăzi, probabil că nu s-a făcut nimic.
Din memoriile ulterioare pe care le-au trimis în 2006 către președinte, dar și din memoriul pe care președintele a scris acea rezoluție prin care ironiza Guvernul, reiese că problema de fapt nu s-a rezolvat niciodată sau nu la acel moment. În rezoluția pe care președintele a pus-o pe memoriu există o ironie. A scris-o acolo: „Rog analizați scrisoarea și dispuneți în conformitate cu interesul Guvernului, dacă este posibil și cu interesul economiei naționale”. De ce? Pentru că era evident că Guvernul avea alt interes. Era evident că reprezentanții Guvernului, de la primul-ministru la ministrul economiei, aveau interesul de a menține intermediari pe piața energiei. Rezoluția pusă de președinte este legală, și în conținutul ei, și din punct de vedere procedural, și așa se lucrează la orice cabinet.
Deci la momentul acela, la momentul în care eu plecam de la Cotroceni, este evident că nu se rezolvase nimic.
Rep.: Depindea doar de Guvern?
E.U.: Depindea efectiv de Guvern. Nu numai președintele, ci și eu am ieșit public pe această tema de mai multe ori pe parcursul anului 2006. Deci nu era nimic de ascuns, dimpotrivă, era o cauză absolut corectă pentru care și astăzi aș pleda la fel.
Rep.: Am văzut că fostul procuror Nastasiu susținea că ați fi primit, cu soțul dvs. și cu domnul Stolojan, 4 milioane de euro pentru a obține contracte avantajoase ale Alro cu Hidroelectrica, cu Nuclearelectrica…
E.U.: Domnul Nastasiu a spus asta în campania electorală din 2009 și la vremea aceea, așa cum reiese din discuțiile dintre Vîntu și Nistorescu, a cerut 50 de mii de euro ca să confirme lucrul acesta. Acum apare caseta cu declarația dânsului, motiv pentru care l-am dat în judecată.
Rep.: Când ați formulat acțiunea?
E.U.: Cererea e formulată de ieri, astăzi am semnat acțiunea și l-am dat în judecată, pentru că eu nu am văzut această înregistrare până zilele trecute.
Rep.: Exact. Cum sună acțiunea?
E.U.: Calomnie. Adevărul în acest caz este că Alro a fost obligat să plătească într-adevăr 4 milioane de dolari către Energy Holding, nu către reprezentanții Administrației Prezidențiale. În septembrie 2005, Alro a trebuit să plătească către Energy Holding 4 milioane de dolari plus TVA pentru a-i ceda contractul pe care Energy Holding îl avea cu Hidroelectrica. Deci acesta este câștigul „băieților deștepți”, dar nimeni nu a publicat până acum acest contract.
Rep.: Cei de la Alro au fost obligați? Li s-a propus?
E.U: N-au avut de ales și au dat 4 milioane… Domnul Ciprian Nastasiu, în mod cert, știa că banii nu au ajuns în niciun caz la mine, ci că aceasta este suma plătită de Alro către Energy Holding. Legat de Nastasiu, spuneam că l-am dat în judecată. În campania electorală a făcut o mulțime de acuzații menite să discrediteze Administrația Prezidențială.. Astăzi este avocat într-un cabinet de avocați care îl reprezintă pe domnul Patriciu… Este evident că aici a fost toată construcția, gândită în laboratoarele lui Patriciu.
Domnul Ciprian Nastasiu este cel care a cerut punerea în libertate a lui Omar Hayssam. Lumea a uitat, dar fac un apel la memorie. Cine este cel care formulează astăzi acuzațiile? Ciprian Nastasiu, ex-procuror, sancționat de CSM pentru că a cerut punerea în libertate a lui Omar Hayssam fără a lua vreo măsură asiguratorie ca Omar Hayssam să nu plece din țară, mai mult, a fost înregistrat vorbind la telefon cu Omar Hayssam. Și dacă ar fi fost vreo implicare din partea noastră în 2005, era absurd să crezi că după trei ani se mai discută ceva pe telefon.
În 2008, domnul Nastasiu, deci după trei ani de la discuțiile de la Președinție cu Alro, înainte ca CSM să se pronunțe definitiv pentru sancționarea lui, s-a gândit să creeze acest dosar în care ne-a implicat pe cei care fusesem la Președinție în 2005-2006. A crezut că în felul acesta poate să oprească sancționarea sa de către CSM. Chiar el spune, în noiembrie 2009: „Am încercat să-l contactez pe președinte și să-i spun că foștii consilieri erau ascultați”. Și-l întreabă moderatorul: „Și președintele ce a făcut?” „A refuzat să se întâlnească cu mine”, a răspuns Nastasiu.
Deci el a încercat cu acest dosar să ajungă la președinte și cumva să spună: „Dom’le, facem un schimb! Eu nu plec din CSM, dar, uitați, am acest dosar de care mă ocup!”. Ăsta a fost scopul. Apoi, așa cum ați văzut, domnul Nastasiu a ajuns să scrie cărți în campaniile electorale și să formuleze acuzații mincinoase – pentru care să ceară 50 de mii de euro ca să le susțină în public. Deci asta este povestea domnului Ciprian Nastasiu, fost procuror, actualmente avocat pentru Dinu Patriciu.
Acest dosar este un dosar închis, iar eu am avut calitatea de martor. În declarația mea din dosar spun exact lucrurile acestea. Vorbesc de Energy Holding și de situația în care compania producătoare de aluminiu se afla. Dar cei de la Realitatea sigur n-au avut niciun interes sa-mi prezinte declarația. Așa-zisele referiri la mine, din punctul meu de vedere, nu sunt reale. Nu mă regăsesc în aceste referiri, pe de-o parte, pe de altă parte, din momentul în care cineva iese pe ușa biroului meu, este posibil să-mi spună oricum. Habar n-am cum vorbește despre mine. Important este că în biroul meu nimeni vreodată nu a discutat cu mine subiecte ilegale.
Rep.: Care a fost rolul soțului dvs. în povestea asta – că a fost menționat și el?
E.U.: El, ca om de afaceri, îi știa pe reprezentanții români de la Alro. Și soțul meu cunoștea problema pe care Alro o avea, pentru că toată lumea o știa. Ei se plângeau peste tot. Nu era cerc de oameni de afaceri unde să nu se discute problema aceasta, în respectiva perioadă. Pentru că se schimbase Guvernul și ei au crezut că scapă de presiunea făcută asupra lor. Și au avut surpriza să vadă că și noul Guvern susținea contractele băieților deștepți. Nu era un fapt neobișnuit că soțul meu le cunoștea problemele celor de la Alro. Important este să privim problema pe fondul ei. Cei de la Alro, indiferent cui s-au plâns, indiferent cu cine au vorbit, nu au cerut nimic ilegal și nu au obținut nimic ilegal. Marea manipulare vine din faptul că oamenii domnului Vîntu nu discută problema pe fond, ei speculează pur și simplu afirmațiile mincinoase ale lui Ciprian Nastasiu sau foi scoase din context din dosar. Analizează cu rea credință niște stenograme care nu arată nimic de natură penală. Niște stenograme, care pot însemna orice sau nu pot însemna nimic penal, așa cum reiese în mod evident.
Rep.: Și-acum să vorbim și despre turism. Când va începe promovarea brandului internațional?
E.U.: Am depășit faza de opoziție de la OHIM, de la Organizația Internațională de Invenții și Mărci. Nu ne-a contestat nimeni. Noi am cerut, conform legii, recunoașterea autenticității, originalității brandului. Termenul legal era de trei luni. Pe 28 octombrie s-a împlinit acest termen. Nu ne-a contestat nimeni. Brandul este recunoscut ca fiind unic, original, iar noi avem toate drepturile intelectuale asupra lui. Vom începe imediat promovarea României cu acest brand. Suntem în faza de achiziții a unei strategii de promovare în urma elaborării brandului, în faza de contractare a creației, a producției, materialor publicitare.
Rep.: Dar licitația pentru promovarea brandului, cele 73 de milioane de euro?
E.U.: Această promovare se va face prin diverse modalități, inclusiv cum ați văzut ieri, prin new media. Deci suma aceasta va fi împărțită pe mai multe tipuri de publicitate.
Rep.: Cam ce buget ar fi pentru promovarea pe canalele new media?
E.U.: N-aș ști, chiar nu avem acum un calcul. A rămas să vedem în funcție de strategia pe new media pe care o vom elabora împreună cu Facebook. Avem avantajul că prin acest tip de promovare ei ne pot spune exact câți turiști vin în urma campaniei. Am înțeles că Turcia și-a alocat un buget de 42 de milioane de Euro pentru new media. Se pare că este o metodă extraordinar de eficientă, iar cei care au creat brandul turistic național au recomandat promovare pe internet.
Vom vedea exact la ce sumă ajungem și în funcție de calculele pe care ni le vor prezenta cei de la Facebook. Banii aceștia pe care îi vom cheltui până în 2013 se vor împărți pe mai multe tipuri de promovare. Achiziționarea, spre exemplu, a promovării pe canalele de televiziune va începe imediat ce vom avea creația gata, probabil că în primăvara anului viitor.
Rep.: Credeți că va crește turismul românesc în urma promovării pe Facebook? Ce așteptări aveți?
E.U.: Pentru mine este totul nou, eu nu sunt un mare utilizator de platforme sociale, din lipsă de timp. Am cont. Chiar mi-a plăcut la un moment dat să scriu pe un astfel de cont, când mergeam prin țară Deci n-aș ști să vă spun, n-am eu analiza, aștept de la cei de la Facebook o astfel de analiză. Am văzut ieri o prezentare. Cred că este cea mai eficientă modalitate, dacă te adresezi în fiecare zi la 150 de milioane de oameni, este categoric cea mai eficientă, plus că mesajul vine, în general, de la cei pe care îi considerăm apropiați.
Rep.: Care este profilul turistului străin care vine în România? Vor fi mai tineri, mai vioi, mai….
E.U.: Cei de la Facebook spun că acum toată lumea aproape folosește această platformă, dar cu siguranță vor fi din categoria turiștilor pe care noi îi vizăm, conform studiului care s-a făcut în cercetarea pentru brand și anume turismul de cunoaștere făcut de oameni care doresc să cunoască locuri noi, istoria acelor locuri, tradițiile. Deci ne vom adresa prin intermediul Facebook acestui segment de turiști, oameni care știu ce caută.
Rep.: Cum a fost pentru turism anul acesta față de anul trecut?
E.U.: A fost un an mai bun, deși am avut un schimb de replici pe această temă cu patronatele de pe litoral. Sigur, ei au interesul să nu declare toți turiștii, deși vedem și noi în timpul verii pe litoral câți oameni sunt. A fost un an mai bun decât 2009, poate și pentru faptul că foarte mulți români au ales să-și facă vacanțele în România și asta este bine. Am avut creștere și pe turismul extern, pe incoming, au venit aproape cu 8% mai mulți turiști în perioada verii. Acestea sunt statisticile oficiale, care totuși se măsoară extrem de corect, pentru că se bazează mult pe ce declară hotelierii. Ne așteptăm, de asemenea, pe perioada sezonului de iarnă, la creșteri față de 2009.
Rep.: Pe ansamblu, îl vedeți mai bun cu 5%?
E.U.: Îmi este greu să apreciez, pe litoral a fost mai mult cu 5%, din statistici a crescut cu 5% .
Rep.: Anul viitor?
E.U.: Evoluția traficului turiștilor depinde foarte mult de evoluția economiei. Este evident că, pe fondul scăderii salariilor, spre exemplu, prima grijă a oamenilor nu mai este aceea de a pleca în vacanță. Deci mai depinde foarte mult dacă economia se va stabiliza și dacă vom avea o speranță, un aspect pozitiv, pentru că oamenii sunt sensibili la semnale. Imediat ce vor vedea că lucrurile s-au stabilizat, cu siguranță că românii vor alege să aloce mai mulți bani pentru vacanțe. Sigur, sperăm și la o creștere, pentru că între timp va intra promovarea pe brand, va intra această campanie, promovare pe Facebook, pe care contăm foarte mult. Acum, sigur, dăm exemplul Ungariei, ei au reușit să crească segmentul de turism balnear după 10 ani de investiții în turismul balnear. Noi avem program de investiții, de promovare, de doi ani, dar sperăm ca de la anul deja să apară și rezultate.
Rep.: Legea turismului când intră în vigoare?
E.U.: Legea turismului este gata. Noi sperăm să putem s-o introducem pe agenda Guvernului săptămâna viitoare. Am găsit o formulă să rezolvăm o mare dorință a industriei de turism, să constituim acea entitate care să se ocupe de promovarea turismului. Noi ne străduim de ceva timp cu această lege, însă au fost permanente schimbări. Am așteptat să vedem și ce facilități fiscale poate acorda statul pentru investitorii în turism. Acum credem că miercuri am putea să promovăm această lege.
Rep.: Miercurea viitoare?
E.U.: Miercurea viitoare în Guvern.
Rep.: Și care e formula pe care ați găsit-o?
E.U.: Există un organism de promovare a turismului, Organizația Națională de Promovare a Turismului, ONPT, cu un statut care să-i permită să lucreze atât cu fonduri publice, cât și cu fonduri private. Va fi o instituție în coordonarea ministerului, însă va putea intra în parteneriate public-private.
Rep.: Și când se va înființa?
E.U.: Odată cu legea ce va fi promulgată și va intra în vigoare, în acest timp.
Rep.: Cât timp ar putea să treacă?
E.U.: Toți colegii din Parlament așteaptă această lege. De aceea eu cred că ea va trece repede prin Parlament.
Rep.: Adică anul acesta va fi gata?
E.U.: Da. Sigur.
Rep.: Și când va fi înființată organizația?
E.U.: Putem începe în 2011 să lucrăm cu această organizație.
Rep.: Care va gestiona și promovarea?
E.U.: Va gestiona numai promovarea.
Rep.: Externă sau internă?
E.U.: Toată promovarea.
Rep.: Adică va avea pe mână cei mai mulți bani…
E.U.: Bani de brand rămân în gestiunea ministerului. Fondurile europene nu pot fi gestionate decât de Ministerul Turismului. Noi suntem beneficiari.
Rep.: Și banii ONPT?
E.U.: Această promovare se va face, așa cum spuneam, și pe fonduri publice. Și pe fonduri extrabugetare, o parte din taxele pe care le plătesc turiștii către autoritățile publice locale, precum și din donații, sponsorizări sau din parteneriate public-private.
Rep.: Cam ce buget va avea așa în 2011?
E.U.: Este important cât va putea atrage din mediul privat, dar cu siguranță noi, de exemplu, anul acesta am avut un buget de 3 milioane de euro la minister, aproximativ, pentru promovare, dincolo de fondurile europene.
Rep.: Cine o va conduce?
E.U.: Conform textului legal, șeful acestei organizații, ca peste tot în alte țări europene, este numit de ministru, la propunerea organizației. Deci ei fac propunerea.
Rep.: Poate fi și din mediul de afaceri?
E.U.: Așa ar fi bine să fie. Deci ar fi bine să fie din mediul de afaceri și profit de ocazie să spun că noi căutăm un director general de turism, un om care să aibă toate atribuțiile pe care le-am avut eu anul trecut ca ministru al Turismului. Și uitați că nu găsim. Salariul este de 3.700 de lei brut. Eu am spus că nu salariul ar trebui să-i motiveze, ci dorința de a face ceva bun pentru turism. Am făcut concurs, a venit o singură domnișoară care terminase de un an facultatea.
Conform legii, trebuie să aibă, obligatoriu, studii în turism, economie sau marketing. Pe noi ne interesează să aibă o viziune asupra evoluției turismului românesc. Este foarte important să fie om de turism, că așa, recomandări sunt peste tot. Vrem un om de turism, cu adevărat un specialist și un om căruia să-i pese de turismul românesc. Să o facă cu pasiune, chiar dacă salariul pentru cei care sunt în turism sau minister nu este așa de motivant. Dar poate bucuria de a-și înscrie numele între cei care au schimbat turismul în România să-i facă să treacă peste salariu.
