UDEȘTI (I). Menționat enigmatic, în 24 septembrie 1468, când Ștefan cel Mare întărea lui Șteful Cernătescul, printre alte sate cumpărate, și „seliștea unde a fost tătarul Petir și Poiana”[1], satul Udești are parte de o atestare mai explicită în 12 septembrie și în 18 noiembrie 1616, când Radu Mihnea întărea portarului Cetății Suceava, Dumitrașco Duca, satul Uidești, care poate fi Udești, dar și cătunul Uidești, aflat în vecinătatea Udeștilor de astăzi, vatra satului care dă numele comunei cu multe sate, Udeștii, fiind întemeiată, după spusele lui Eusebie Camilar („Prăpădul Solobodei”), abia în vremurile Bucovinei istorice. Dar, chiar și așa, orice referire la Uidești reprezintă, de fapt, și o referire la Udeștii de sub Oadeci.
Dumitrașco Duca, portarul de Suceava, era fiul lui Cristian de Pleșești, după cum rezultă dintr-o mărturie din 22 martie 1619, prin care Dumitrașco Duca recunoștea că i-a vândut satul Uidești, pentru 300 taleri, marelui logofăt Ionașco Ghenghea.
Ghenghea va face un schimb de moșii, în 22 martie 1621, cu Mitropolia Sucevei, care, astfel, devine proprietara Uideștilor, numai că schimbul va fi stricat, în 11 iunie 1621, de Alexandru Iliaș, care va dărui moșiile „Bosance și Uidești cu moară pe Șomuz” pârcălabului de Hotin, Miron Barnovschi, satul fiindu-i întărit lui Barnovschi și de Radu Mihnea Vodă, în 24 martie 1624.
În 6 iulie 1638, Dumitrașco Duca îi dădea o chitanță lui Ionașco Ghenghea, prin care confirma că a primit banii pentru satul Uidești, vândut lui Ionașco în 1619.
Hotarnica satului Uidești, făcută în 29 noiembrie 1650, în baza mărturiilor bătrânilor care cunoșteau semnele vechi, Loghin din Corcești, Ion Sobiecki din Dumbrăveni, Ion Șutul, Larion Hergiaciul, Toader Mihăescul și protopopul Ion din Bosanci, precum și Ion Brumă din Uidești, consemna următoarele toponime: malul Sucevii, gârla și locul morii, Piscul Uidești, Gura Miresii, drumul spre Știrbăț, moșia Mereștilor ba Botezeștilor, moșia Bosancea, Reusănii lui Silion, capul Hatamanului, Coastele Zablotenilor.
Hotarnica, deci, includea și Udeștii, și Uideștii, în cuprinsul aceleiași moșii.
Recensământul lui Rumeanțev[2], din 1772-1773, înregistrează la Uidești, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „105 – toată suma caselor”, însemnând 5 popi, 8 femei sărace, 5 nevolnici, 1 marchitan, 1 țigan și 85 birnici.
În 1774, Udeștii aveau 107 familii (2 popi, 84 țărani, în 1775), iar în 1784, 219 familii.
În noaptea de 11 spre 12 octombrie 1777, sâmbătă spre duminică, udeștenii, conduși de Popa Andrei, cel care refuzase să depună jurământ de credință față de Austria, au trecut apa Sucevei, în Moldova.
[1]ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLOTICE, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. II, București 1976, p. 226
[2]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 342