Comentariile pe teme economice sunt plicticoase. Cotă unică, TVA, dividende, impozite pe venit și profit, productivitate și predictibilitate sunt expresii care obosesc ochiul și mintea. În România se poartă discuțiile despre divorțurile și împăcările lui Prigoană cu Bahmuțeanu. Sau se cască ochii la cei mai iubiți Andreea și Ștefan ori Iri(nel) și Monica. E mai comod și aparent mai relaxant să privești ore, ba chiar zile în șir discuțiile televizate despre „crima din Primăverii”, decât să iei aminte la ce s-ar putea întâmpla de mâine sau de poimâine cu economia românească. Dar într-o zi se întâmplă. Narcotizantul Prigoană dispare, luându-i și pe Gigi sau pe Bahmu după el, iar locul ștraifului cu „senzațional” e ocupat, brusc, de o veste-surpriză: crește TVA! Sau: crește cota unică de impozitare! Și-atunci să te ții spectacol, durere și uimire…
România are nevoie de bani. Așa ar rosti-o Prigoană sau Gigi. În termenii plicticoși folosiți de alde Dăianu, Vlădescu sau Popescu, România are nevoie de venituri bugetare mai mari. De la 1 ianuarie 2007, dacă devenim membri UE, va trebui să contribuim la bugetul comunitar cu aproape un miliard de euro anual. Încă un miliard și-un pic face cofinanțarea unor proiecte pe bani europeni. Tot de anul viitor. Total, ceva peste două miliarde de euro. Și asta, fără a mai pune la socoteală propriile proiecte de infrastructură (în cazul în care ne ajunge mintea să ne apucăm de vreunul!). Vorba lui Tănase: de unde, măi, nene?!
Aici începe maneaua. Altfel spus, dansul din buric al finanțiștilor, care trebuie să împace toți mesenii. Soluțiile nu pot fi decât două: crește TVA sau crește nivelul cotei unice de impozitare! Ori, ori. A treia cale, menținerea unui status quo fiscal, e imposibilă. O mai scriu o dată, pentru cei care, poate, nu s-au desprins încă din fața televizoarelor pe care se difuzează ultimele episoade ale telenovelei cu promisiuni portocalii din campania electorală: fără bani mai mulți la buget mergem degeaba în UE. Dacă nu le dovedești europenilor că poți să cofinanțezi proiecte, nu-ți rămâne decât să te uiți la fondurile comunitare precum șomerul la rafturile din supermarket.
Printr-o deducție simplă, incomparabil mai simplă decât misterioasa împușcătură a misteriosului aviator Iovan, ne așteaptă încă o mare dilemă națională: creștem TVA sau cota unică? În ciuda previzibilelor țipete populiste ale lui Boc-Știe-Tot, probabil că va crește TVA. Cota unică de impozitare abia acum a început să devină interesantă, mai ales pentru investitorii străini care descoperă sau redescoperă România. O majorare a ei, adică un fel de schimbare a modificării, ne-ar face de mirul lumii. E adevărat că n-ar fi nici prima și nici ultima oară, dar parcă n-are niciun haz să vezi că, și-n materie de fiscalitate, România e la fel de imprevizibilă precum mariajul dintre Bahmu și al ei Prigoană.
