În inima orașului Iași se află Catedrala Mitropolitană care adăpostește moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și a tuturor celor care, cu credință, cer ajutorul ei.
Cuvioasa, o fecioară care a trecut la Domnul la vârsta de 27 de ani, L-a iubit atât de mult pe Hristos, încât L-a rugat să nu mai plece de la ea. Hristos a răspuns rugăciunilor ei, binecuvântându-i trupul cu prezența harului făcător de minuni chiar și după moarte.
Ea este mult folositoare prin faptul că dăruiește lumina lui Hristos sub forma vindecărilor miraculoase, sfințind, izvorând mir, împlinind ruga tuturor celor care cred în binecuvântarea Domnului prin sfinții Săi.
Timpul petrecut lângă sfintele moaște mi-a dat prilejul să constat o afluență impresionantă de oameni, de diferite vârste și profesii, din țară și din străinătate, care, cu lacrimi smerite, cereau Sfintei rezolvarea problemelor cu care se confruntau. Mulți dintre ei reveneau, mulțumindu-i pentru ajutorul dat, plângând de fericire; alții plecau cu speranța că ocrotirea Sfintei nu va întârzia.
Este incontestabil faptul că această mulțime de pelerini constituie o mărturie a minunilor pe care Cuvioasa Parascheva le-a săvârșit ca răspuns la cerințele lor sincere, adeseori pline de durere, dar motivate, cu smerenie, de nădejdea în binefacerile ei. Aceste fapte minunate descoperă pedagogia divină a Sfintei Treimi, pronia lui Dumnezeu față de creația Sa.
Fericirea celor care au simțit binecuvântarea harului adeverește că, în esența minunii, „se află Cineva mai tare decât vântul, decât focul, decât potopul, boala și moartea”.
Prin intermediul minunilor mijlocite de sfinți, Dumnezeu cheamă pe oameni la starea de sfințenie, în virtutea creării lor după chipiul Său (Facerea 1, 26-27). Este o invitație spre asemănarea cu Dumnezeu, spre actualizarea realității ontologice a omului, exprimată tainic în Psalmul 81, 6: „Eu am zis: «Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt» ”. Acest progres spiritual înseamnă înnoirea omului, chemarea de a viețui veșnic cu Mântuitorul, sfânt și desăvârșit în El.
Prin lucrarea harului divin „«eu-l» sfinților dobândește o transparență tot mai mare pentru Hristos și pentru semenii lor”.
Astfel, abundența binefacerilor Sfintei Parascheva îi atrage pe oameni la ea, transformându-i din oameni trupești în oameni duhovnicești, izbăvindu-i, astfel, de neștiință duhovnicească, uitare și nepăsare.
Sfânta, ca model al umanității celei noi, ne învață că numai cel ce trăiește în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este om adevărat, iar acest lucru este o necesitate pentru a deveni precum „Hristos-Cuvântul lui Dumnezeu, prin har”. (Protosinghel Valerian Radu)
(Arhimandritul Valerian Radu, Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, volumul I, Editura Doxologia, 2011, pp. 13-15)