Tutti frutti…cu dragoste (13). Mit și adevăr

Noroc.Ce norocoase sunt femeile! Oricâtă nesiguranță ar fi pe piața muncii, ele știu că acasă au un loc de muncă pe care nu li-l ia nimeni!
Nulități (imortele). „Jurnalistul de investigații” Mihai Eminescu – dacă ați auzit de el – scria acum peste un secol: „corupția e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societățile românești și le nimicește pân-în sfârșit; acesta este veninul care dă loc la mișcări sociale și la nemulțumire…contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aștepta nimic de la muncă, totul de la tertip și de la apucătură…Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor decât priveliștea corupției și a nulității recompensate…Această priveliște îi ia poporului încrederea în valoarea muncii și în siguranța înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a ști ceva și fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat și om cu vază…contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetățeni.“
Opțiuni.„Bucureștenii au de ales între o certitudine, și acea certitudine sunt eu.“ (Gabriela Vrânceanu-Firea).
Soției unui bancher.”A fi bancher – bun lucru este!/Să ai o casă grea de fier/Și milioane ca-n poveste,/Boclucuri, polițe, proteste…/Eu cred că tot mai bine este/Să fii soție de bancher!” (hexagramă de George Topîrceanu).
Casanova.”Amant ca și la carte,/I s-a-ntâmplat odată/Că a ajuns pe moarte/Și ea…mai vru o dată.” (Eugen Pop).
Ovidiu. „Când cade trandafirul, tulpina-i pierde spinii, /Iar tânăra ta față de cute s-o zbârci. / De ești frumos, ornează și mintea ta prin carte / E-un bun fără de moarte, când celelalte pier. / Sârguincios cultivă și splendidele arte. / Și limba ta natală, și graiul lui Homer. / Gâlceavă să nu-i cauți, să nu-i vorbești bruscat; / Numai cu dulci cuvinte amorul se hrănește; / Prin certuri depărtează soția pe bărbat. / Dar și un bărbat certăreț soția și-o gonește. / Căci cearta-n căsnicie e zestre conjugală! / Dar pe iubită trebuie s-o iei încetișor. / În fapt nu vă uitați prin literă legală. / Ci legea voastră fie doar liberul amor. / Eu nu-nvăț bogătașii, iar cartea-mi nu-i privește; / Celui ce dă nu-i trebuie poveți și Arta mea. / El are-n mâini un lucru ce mintea-nlocuiește. / Are mai mult ca mine mijloace de-a plăcea. / Poet pentru săraci sunt, sărac și eu sub stele! / Iubitelor nu daruri, ci vorbe eu le-am dat. / Prudent e tot săracul, și fără vorbe grele, / Răbdând ce bogătașul în viață n-a răbdat. / Cu tine obișnuiește-o, stăpân e obiceiul. / Să calci orișice stăvili nicicând nu șovăi. / Te vadă și te-audă mereu, fii-i tu temeiul. / Și noaptea să te aibă sub ochii ei, și-n zi. / Pe dragostea ei sigur tu poți pleca deodată; / Îngrijoreaz-o, las-o-n repaus, în mister. / Și câmpul în odihnă dă roadă mai bogată. / Și lutul sec cu sete bea apele din cer.” („Ars amandi”).
Mit și adevăr.Fascinația pe care o exercită, prin vreme, personalitatea neobositului aventurier Casanova – dar și proteic om de știință și cultură – este încă foarte vie. O confirmă și o recentă apariție („Femeile lui Casanova” de Judith Summers). O carte care, fără a încerca neapărat să demitizeze figura îndrăznețului venețian, o așază, pentru a o lumina mai corect, în contextul economic, social și moral al epocii. Un cadru, în multe privințe, deosebit, până la „ciudățenie” de cel contemporan. Aceiași factori au favorizat, de pildă, întâlnirea – soldată cu deflorarea celor două surori, Nanetta și Marta Savorgnan, cu care, deoarece în casă nu exista un pat pentru oaspeți, tânărul Giacomo a împărțit camera, sub promisiunea, reciproc încălcată, de respectare a „inocenței” fetelor. Proximitatea generează promiscuitate, crede autoarea. Nu avem motive să o contrazicem, ci doar să o completăm: cu siguranță, dincolo de anumiți factori ajutători, moravurile vremii erau total diferite; azi, dormitul în camere comune, cu multe paturi ar constitui o piedică și nicidecum o invitație la intimitate. Multe vedete masculine contemporane „raportează”, vedem, cuceriri feminine de ordinul miilor, fără ca, prin aceasta, să îl egaleze ori umbrească pe cavalerul de Seingalt. Fără a mai lua în considerație posibilitatea reală ca aceste masculine „laude de sine” să se plaseze – prin lipsa „dovezilor”, cum zicea coana Elena – în imediata vecinătate a „producțiilor agricole record” din ultimii ani ai megalomaniei ceaușiste. Cu toate acestea – deși criteriile actuale ce impun, în amor, ca și în sport, performanță, conform idealului „macho” al bărbatului contemporan – statuia sa nu este clătinată de această sinceritate, aflată la îndemâna a prea puțini „masculi”, ci dimpotrivă. J. Summers are meritul de a ne releva și „fața întunecată” a acelor vremuri libertine. Multe femei au plătit scump – prin boli venerice, sarcini nedorite și dizgrație socială – imprudența de a-i fi cedat lui Casanova. Dar, în afara celor amintite, o serie de alte practici curente ale epocii ne-ar speria azi. Cum ar fi, de pildă, relațiile sexuale cu fetițe pre-pubere. Cât se poate de „firești”. Conceptul de „protecție a copilului” – unul foarte recent – nu putea fi nici măcar imaginat într-o perioadă în care se accepta căsătoria fetelor în vârstă de doar…10 ani.
”Meniu de praznic”.Pentru praznice (la înmormântări) și parastase (pomenirea morților) masa se organizează în curtea casei celui pomenit, cu aportul în muncă a urmașilor apropiați, al rudelor, vecinilor și al altor persoane cărora li se solicită ajutorul. Meniul- tipic – consta în: – o salată de varză cu măsline (ca aperitiv) cu colac; se servește țuică; – ciorbă de pasăre sau de mazăre (dacă e post) cu colac; se servește vin; – sarmale cu carne sau de post (după caz) cu cozonac; se servesc cu vin; – prăjituri (de regulă fără cremă, uscate). La aperitiv se servește rachiu, de regulă două pahare mici. În continuare se servește vin, tot două pahare, mai mari. Pomana constă într-un colac cu lumânare (aprinsă) și o lingură de colivă. (V. Avădanei).
”Cognac” de Pipirig.Se folosește țuică dublu distilată din prune, mere și alte fructe. Se introduc 25 de cruci (acei pereți separatori din nuci). Se macerează timp de 18 zile. Se strecoară. Se păstrează la rece. Băutura capătă o culoare maronie asemănătoare coniacului. (V.A.)
Obsesii.„Mi-a rămas și acum în minte imaginea femeilor care, chiar când fac amor, mai au și alte griji, de altă natură, le e imposibil să ajungă la uitarea de sine…Ele nu trăiesc în prezent, ci doar animă puțin prezentul cu ajutorul trecutului…Vulgaritatea se naște cu violență în ființele care nu vor, ori nu pot să se admită așa cum sunt, care se închipuie foarte serafice, delicate, poetice și, sub presiunea alcoolului, vulgaritatea, atâta vreme strangulată, se revarsă cu furie…Unii oameni – mai ales cei mai inteligenți, mai citiți, mai sensibili – au un fel de complex față de vulgaritate. Vulgaritatea le apare ca un ideal măreț, un vis frumos pe care nu-l vor realiza niciodată. Așa se explică pasiunile pe care le fac bărbații sensibili pentru femeile mai slobode la gură.(…). Dacă vom reuși să trăim cu pasiune, vulgaritatea se va destrăma, vulgaritatea nu se naște decât în pustiu și-n indiferență…” (Teodor Mazilu)
Drink.Majoritatea băuturilor alcoolice conțin toate cele 13 minerale necesare supraviețuirii umane; * În orice moment din zi, sau din noapte, aproximativ 1% din populația globului este în stare de ebrietate.