Tutti frutti… cu dragoste (5). Nicolae Labiș

Sex.“Ce-i așa de spectaculos la sex? Intri, ieși, intri, ieși…” (Larry David)
Salvare.”Dragostea nu moare niciodată de moarte bună. Ea moare fiindcă noi nu știm cum să-i realimentăm sursa. E nevoie de curaj să te străduiești să ajungi în locuri unde nu ai mai fost niciodată… să-ți testezi limitele, să rupi barierele. Și a venit ziua când riscul pe care ți l-ai asumat pentru a rămâne închis înăuntrul bobocului este mai dureros decât riscul pe care ți l-ai asumat pentru a înflori.” (Anais Nin)
Delir.“Un partid politic este un organism unde se delirează împreună.“ (Theodor Paleologu)
Nicolae Labiș.Am găsit într-o gazetă ieșeană (din 1954) o poezie prea puțin cunoscută a lui Nicolae Labiș. „Nu știu de ce-i plânsă mama, / De ce părul ei lung, despletit și-a lăsat, / De ce în părul ei lung, firele albe ca inul / Zi de zi tot mai multe luminează ciudat. / Nu știam de ce nu-și mai țintește ochii, pe drumul dinspre târg și Bosanci, / De ce-a uitat să-mpletească ciorapi pentru tata, / Ca să-i aibă pe front, moi și calzi, în bocanci. / Tunurile duruiau din răsărit tot mai aproape, pe zorile-n fum. / Prin sat, umblau vorbe că tata «a căzut» / Și că asta-i o poveste trecută acum. / În sufletul meu era și tristețe și soare / Ca-n vara aceea cu moarte, cu flori și orfani. / În ziua neuitată de douăzeci și patru august / Satul s-a umplut de groază și pară. / Soldații români alergau în neștire / Cu pumnii întinși și cu ochii ieșiți în afară. / Automatele nemțești îi secerau fără alegere. / Unii mușcau piatra șoselei, alții pumnul crispat… / Unul a sărit gardul nostru, prăvălindu-se sub cireș, lângă mine, cu capul crăpat. / Apoi nemții s-au înșirat în coloană / Și după ei, podul cel mare s-a rupt. / Parcă o pasăre uriașă și-ar fi lăsat aripile / Să-i cadă cu trosnet, sleite, desupt. / Se cernea seara și tremuram lângă mama. / Era de sânge cerul și pământul era plin. / Și câinele nostru cel alb se uita cu mirare / Cum zace desfăcut în iarbă bărbatul străin./ Nu mai puteam, îmi ardea ceafa. / Am adormit. M-au privit niște ochi ce priveau țintă la mine. / Auzeam vorbe străine, rusești, lampa pâlpâia slab. / Și-mi mângâia fruntea, tăcut, nu știu cine. / Avea o barbă aspră ca sârma și în ochi-i… / Lucea o scânteiere din amintiri, îndepărtată. /Buzele groase, cunoscute, surâdeau… / M-am zguduit strigându-l: – Tată! / În jur cântau armonici: erau rușii! / Românii și rușii intraseră-n sat. / Vasăzică tata trăia! Trăia tata! /Era mai slab la față și schimbat. / Mama făcea ceai și-l aducea în străchini. / Pahare nu mai aveam. / Se porni un haz mare și cântece cu-atâta bucurie / Cum numai după lungi mohorâri poți simți. / Tata știa niște vorbe sucite / Și rușii îl înțelegeau. / Râdeam pentru că râdeau tata și mama / Și pentru că văzusem pe ruși, îmbătați, cum cântau”. P.S. E „firesc” că Labiș trebuia „eliminat”! Păi, cum să scrii în 1954, sub comuniști, sub sovieticii ”biruitori”, despre 23 august 1944, în felul acesta, ”nepoliticos”!? (Să nu uităm că – notează chiar adolescentul genial, Niculae – era chiar ziua de 24 august 1944… zi de totală derută totală pentru toți combatanții implicați: nemți, ruși, români. Lângă Mălini, în munții Stânișoarei, vor urma lupte teribile, cu sute de victime din ambele tabere (inutile, aș zice azi…). Nemții chiar au executat niște ofițeri români – până ieri aliați, peste noapte inamici (23 august 1944) care n-au vrut să se predea! Numai copilul nevinovat, Labiș, putea scrie o poezie ca asta, totală, sinceră, despre regăsirea tatălui, pe care nu l-a recunoscut, crezuse că a murit pe front. Ca un scenariu de film, vorba unui prieten bun al meu, căruia îi mulțumesc pentru sugestie… Dar câți dintre voi știu câți ani împlinise Labiș în anul scrierii acestui adevărat ”scenariu de film”? Nici măcar… 19!
Hair.“Nu sunt un Traian Băsescu cu fustă, sunt un Traian Băsescu cu păr.“ (Elena Udrea)
Târziu. “De fiecare dată îmi propuneam să alerg după fata care mirosea atât de monstruos şi ameţitor, să o-ntorc de umăr şi să o-ntreb: „De unde te cunosc?” sau „Cum se numeşte parfumul tău?” sau „Vrei să te măriţi cu mine?”, întrebări care mi se păreau, în exaltarea mea, perfect echivalente. N-am făcut-o niciodată, până în ziua când a fost prea târziu.” Mircea Cărtărescu – „De ce iubim femeile?”
Obiect.“Nevasta-mea este un obiect sexual. De câte ori îi cer să facem sex, obiectează.” (Les Dawson)
Presimțire. Un evreu primește ca împrumut de la cel mai bun prieten 10.000 de euro. Emoționat și plin de lacrimi, îl îmbrățișează – moment în care celălalt, surprins, întreabă: – Dar ce ai, mă? De ce trebuie să bocești? Și tu m-ai ajutat pe mine, când am avut nevoie. Vorba aceea: „prietenul la nevoie se cunoaște… – Nu știu, frate! Da’ am un sentiment ca și cum ar fi ultima dată când ne mai vedem…
Dorință.”Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric, / E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și / Tot ce îmi place mă odihnește. / Cunoaște-mă! / Spune noaptea, cunoaște-mă !, spune sufletul, levitând in the darkness, / Cunoaște-mă! spune lumea de forme a nopții. / Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid / Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge, / Deschid auzul, ca o membrană imensă, / Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice, / Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena / În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă. Te așteaptă pe tine. / Veniți sunete, spun, veniți sunete; și ele vin, / Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape. / În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate și mai difuze. / Dacă închid ochii le văd, ca pe niște forme aeriene, / Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți, / De vântul dulce al nopții. Aș putea alcătui viața / Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina, / Totul ar putea fi construit numai din sunete: / Oamenii, orașele, muntele, animalele, dragostea, somnul, / Foșnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf, / Respirația ta, ca un abur gri care îmi mângâie fața. / Din imensitate vin voci, zgomote de mașini, plescăituri, / Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere, / Sunete grave, venind de la mare depărtare. / Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează, / Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the darkness. / Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste cu tine, iubita mea, și acum dormi, / Pot să ascult la nesfârșit carnea ta sfântă și înnoptată…” (Mircea Florin Șandru)
Stratagemă.“M-am combinat cu o femeie care doarme pe străzi. Mi-e mai ușor decât s-o conving să vină la mine acasă” (Garry Shandling)
Ghid de făcut dragoste, pentru pensionari!1. Pune ochelarii, pentru a fi sigur că partenera e în pat lângă tine. 2. Pune cronometrul pentru 3 minute, în cazul că ațipești… 3. Alege gradul de iluminare preferat – stinge lumina complet. 4. Înainte de a începe, asigură-te că numărul de salvare este la îndemână. 5. Scrie pe mână cu litere mari numele partenerei cu care ești în pat, în caz că-l uiți. 6. Asigură-te că proteza e bine prinsă pentru a nu cădea sub pat. 7. Pregătește din timp un pahar de apă și o pastilă (paracetamol), în cazul în care ai reușit să termini. 8. Trebuie făcut cât mai mult zgomot posibil – presupunând că vecinul nu este surd. 9. Dacă ai reușit, înștiințează-i pe toți. 10. Nici să nu te gândești măcar o clipă să încerci iar! 11. Anul ăsta sunteți fericiți, că ai ce povesti… (dacă nu ai uitat).