Tutti frutti… cu dragoste (40). Din Rusia…

Vizită în SUA. Un muncitor dintr-o fabrică dintr-o țară occidentală îi arată casa colegului său rus. – Aici este camera mea, aceasta este a soției mele, aceasta este a fiicei mele celei mai mari, asta e sufrageria noastră, apoi dormitorul pentru oaspeți… etc. Oaspetele rus dă din cap și spune, după o pauză, cu frica specifică: – Păi, în principiu, este asemănător cu al meu, din Moscova. Numai că nu avem pereții interiori.
Focul vânăt.”Focul vânăt e gonit de vânt, / zările-au uitat să mă mai doară… / de iubire-ntâia oară cânt, / la scandal renunț întâia oară. / Am fost crâng părăginit pe loc / La femei și votcă dam năvală / Nu-mi mai place azi să beau, să joc, / Să-mi pierd viața fără socoteală. / E de-ajuns să te privesc tăcut / Să-ți văd ochii plini de tot înaltul / Că uitând întregul tău trecut / Tu să nu mai poți pleca la altul. / Tu – mers gingaș, tu surâsul meu, / Dac-ai ști, cu inima-i pustie, / Cum poate iubi un derbedeu / Și cât poate de supus să fie. / Cârciumile le-aș uita pe veci / n-aș mai ști nici versul ce înseamnă / de-aș atinge-aceste brațe reci / și-al tău păr ca floarea cea de toamnă. / Veșnic te-aș urma pe-acest pământ / Depărtarea mi-ar părea ușoară… / De iubire-ntâia oară cânt / La scandal renunț întâia oară…” (Serghei Esenin)
Colindul ulciorului.”Omar Khayyam mai duce dorul / Femeilor de pe la hanuri, / Ce fi-vor în curând ulciorul / Menit a potoli elanuri. / Acolo unde el sfârșește / Povestea lui cu cai si iepe, / Ca-ntr-un coșmar, diavolește, / Povestea mea abia începe. / Tu te vei naște iar din lutul / În care-ai coborât întreagă / Că te trezește sfânt sărutul / Care din toate te dezleagă. / Și – așa cum tu fuseseși vasul / Din care au băut drumeții / Ca un bolnav trezit mi-e glasul / Chemând din nou heralzii vieții. / Acești drumeți care băură / Din trupul tău, și vin, și sânge, / Și care cu-o duioasă pură / Știau la piepturi a te strânge / Vor fi și ei curând ulcioare / Din care o să torni cu milă / Un vin în birturi populare / În moi tacâmuri de argilă. / Frumoaso, pune-ți altă haină / Că vor urma aceleași chinuri, / Dar tu alege-n mare taină / Pe cel mai negru dintre vinuri. / Și, cum suntem cu toți la masă, / Și vii și morți, tot împreună, / Tu, prin purtarea ta aleasă, / Trecuta moarte ți-o răzbună. / Și-n brațele căldurii tale / Să-i porți pe cei ce te cântară, / Poeți ce deveniră oale / Și un Omar Khayyam de ceară. / Ca el, care-ți dusese dorul, / Și-n lut a zis că-ți vine bine / Omar să fie el ulciorul, / Din care să te bem pe tine.” (Adrian Păunescu)
Tehnică.Ițic și Levy se plimbă pe o stradă din Moscova. Un copil le strigă: – Jidani împuțiți! Levy scoate din portofel doi lei și îi dă băiatului, continuându-și drumul. – Ești nebun, îi strigă Ițic. De ce i-ai dat doi lei? – E foarte logic, răspunse Levy. Acum el crede că toate persoanele pe care are o să le înjure așa, o să-i dea doi lei, și va sfârși prin a da peste unul care să-l bată măr și o să-l lecuiască!
Ecou.”Voi sta aici până ce va trece o femeie / Îmbrăcată în alb, / Îi voi spune cu jumătate de glas / Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel, / Iar dacă ea va zâmbi, așa cum foarte puține / Știu să zâmbească, departe de ele, / Atunci îi voi spune că privirile ei / Sunt ca un ecou de pădure tăiată, / Că eu caut pădurea aceea de mult, / Că nu știam că nu mai există, / Că aș fi vrut chiar să n-o găsesc niciodată, / Dar să știu că există, că de crengile ei / Se leagănă, toamna, vânturi albastre. / O voi ruga apoi să mă ierte, / Voi schița o plecare ușoară, / Ca o desprindere de țărm, ne vom alătura pașii, / Voi inventa o poveste frumoasă, / Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie, / Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate, / Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor, / Și-ncet, atunci când vom fi departe de lume, / Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri, / Când ea însăși va recunoaște că nu e nimeni cu noi, / Atunci nu știu, nu știu ce îi voi spune, / Dar stau aici, voi rămâne aici, / Până va trece…” (Darie Novăceanu)
Sonet XXIX.”Gândesc la tine! – gândul meu nebun / Stă tot mereu de tine agățat / Ca o liană pe-un copac ce-a dat / Frunziș bogat ce-ascunde lemnul brun. / Dar, palmierul meu, eu vreau să-ți spun / Că acest gând, deși e minunat, / Tu ești mai bun! Și vreau neapărat / Să te văd iar; ca ochii mei să-i pun / Pe ramul tău, pe trunchiul dezgolit, / Când frunzele căzut-au pe pământ / Și s-au sfărâmat, și-n jur s-au risipit! / Ca-n bucuria plină de avânt / Să stau la umbra ta necontenit, / Uitând de gând, căci lângă tine sunt.” (Elizabeth Barrett)
Aparențe.Ion și Maria făceau cumpărături – de criză? – la market. La un moment dat, Măria începe să umple căruciorul numai cu scumpeturi: icre, somon, camembert etc. Ion: – Ce ai, Mărie, te-ai tâmpit!? De unde vom găsi noi bani să plătim toate astea!? – Taci, boule! Stai să treacă de noi colega mea de serviciu… să vadă ea ce meniu bogat avem… apoi voi pune totul înapoi, cuminte, în raft!
Gentleman.Un domn adevărat trebuie să știe ce-i place unei doamne, pentru a nu merge cu ea acolo unde se vând, cam scump, aceste lucruri!
Zgomote.Mămico, vaca zice muuu sau nuuu?! – Eh, depinde de bou. O să pricepi tu, mai târziu…
Apăi.Sânii sunt dovada clară că și bărbații se pot concentra la două lucruri în același timp.
F.S.B.Trei ruși călătoreau – nu demult – în aceeași cușetă dintr-un tren trans-siberian. Unul dintre ei citea un ziar, în timp ce ceilalți doi spuneau bancuri cu Putin. Enervat de faptul că nu putea citi în liniște ziarul, primul rus s-a hotărât să le joace o festă celor doi. A ieșit discret din cușetă și a comandat însoțitorului de vagon trei ceaiuri, cu mențiunea să-i fie aduse exact peste 10 minute. A reintrat în cușetă și, după nouă minute, le-a spus celor doi: – Băieți, ar trebui s-o lăsați mai moale cu bancurile politice în tren. FSB-ul (urmașul KGB-ului) are microfoane în toate cușetele și compartimentele. – Rahat, hai să fim serioși! Cine a mai auzit de microfoane în trenuri în zilele noastre? – Serios, hai să vă arăt. După care, a spus cu glas tare: „Tovarășe maior, trei ceaiuri, vă rog!” N-au trecut decât câteva secunde și însoțitorul vagonului a intrat cu cele trei ceaiuri. Cei doi călători s-au albit la față și nu au mai scos niciun cuvânt până s-au culcat. Dimineața, tipul glumeț s-a trezit singur în compartiment. Curios, l-a întrebat pe însoțitor unde sunt cei doi. Acesta i-a răspuns că, în timpul nopții, cei doi au fost săltați de FSB. – Bine, bine, dar pe mine de ce m-au lăsat în pace? – Tovarășului maior de la FSB i-a plăcut mult poanta cu ceaiul.
Minsk.Într-un biet sat evreiesc din fundul Rusiei, era o singura vacă și într-o zi a încetat să mai dea lapte. Panicați, oamenii au întrebat peste tot și au aflat că ar putea cumpăra o vacă din Moscova cu 2000 ruble, sau una din Minsk, cu 1000 ruble. Normal, au ales varianta mai ieftină – o vacă din Minsk. Era o vacă superbă, dădea mult lapte gras și toată lumea o îndrăgea. Oamenii s-au hotărât să o împerecheze pentru a avea mai multe vaci la fel! Au adus așadar un taur. Însă, când taurul venea din dreapta să se urce pe vacă, aceasta se muta la stânga. Când taurul venea din stânga, vaca se muta spre dreapta și tot așa, toată ziua fără niciun rezultat. În final, în disperare de cauză, oamenii s-au dus la rabbi să-l întrebe ce să facă! I-au spus povestea: – Rabbi, am încercat o zi întreagă. Ce să facem? Rabbi s-a gândit un moment și i-a întrebat: – Ați cumpărat vaca de la Minsk? – Rabbi, ești fantastic! s-au mirat oamenii. Ești atât de înțelept! Noi nu ți-am spus de unde am luat vaca. Cum ți-ai dat seama? Trist, gânditor, rabbi răspunde: – Nevastă-mea e din Minsk…