Tutti frutti… cu dragoste (4). Somn

Monogamie.”În cel mai bun caz, monogamia poate fi dorința de a găsi pe cineva alături de care să mori; în cel mai rău caz, poate fi un tratament pentru fricile produse de faptul că ești în viață. Cele două sunt ușor de confundat.” (Adam Phillips, ”Monogamy”) ”Sunt 80.000 de prostituate doar la Londra, și ce sunt ele, dacă nu sacrificii sângerânde pe altarul monogamiei?” (Arthur Schopenhauer, ”Studii în pesimism”) ”Lanțurile căsniciei sunt atât de grele, încât este nevoie de doi să le care, uneori chiar de trei.” (Alexandre Dumas)
Guns.“Suntem un partid militarizat, în sensul bun al cuvântului.“ (Gabriel Oprea)
În balanță.”De-o vreme ruinat, nu pot să tac, / Fiindcă prețul ca să-mbrac soția / E-acum egal – aceasta-i tragedia – / Cu-acela când amanta o dezbrac!” (Mihai Haivas)
Somn. „Am dormit cu tine toată noaptea / la mare la insulă. / Erai sălbatic și dulce între plăcere și somn, / între foc și apă. / Ar putea fi prea târziu / Visele noastre se unesc / deasupra sau dedesubt, / înalte ca ramurile mișcate de același vânt, / jos ca rădăcinile roșii atingându-se. / Poate visul tău / m-a despărțit de al meu / și prin marea întunecată / el, visul tău, mă căuta, / la fel ca înainte, / când nu existai încă, / când nu erau vânturi / navighezi alături de tine / și ochii tăi se uită / Ce mai e acum / – pâine, vin, dragoste și furie / Vă dau cu mâinile pline, / pentru că tu ești cupa / care aștepta cadourile vieții mele. / Am dormit cu tine / toată noaptea în timp ce / Pământul întunecat se transformă / cu viii și cu morții, / și mă trezesc din senin / în mijlocul umbrei / Brațul meu era înfășurat în jurul mijlocului tău. / Nici noaptea, nici somnul / nu ne pot despărți. / Am dormit cu tine / și trezirea, cu gura ta / ies din somn / Avea gust de pământ, / de apă de mare, de alge marine, / din adâncul vieții tale, / și primesc sărutul tău / udat de auroră / ca și cum mi se potrivește…/ din marea ce ne înconjoară.” (Pablo Neruda)
Sașa. O femeie urmată de 15 copii intră la oficiul social al primăriei. – Wow, zice asistenta socială, sunt toți ai dv.? – Da, toți sunt ai mei, zice mama vădit iritată fiindcă a răspuns deja de sute de ori la întrebarea asta. Se întoarce spre copii și zice cu ton de comandă: Sașa stai jos, și toți copiii se așază. – Deci, zice asistenta socială, să începem cu completarea formularelor; spuneți-mi numele copiilor. – Acesta, cel mai mare este Sașa. – Bine, și următorul? – Și pe asta îl cheamă Sașa. Asistenta socială își încruntă sprâncenele și scrie mai departe. Unul după altul, fiii se numeau toți Sașa. Urmează fiica cea mare; și ea tot Sașa. – Bine, zice asistenta socială, Eu recunosc aici un model tipic. Toți 15 se numesc Sașa? – Da, asta simplifică mult lucrurile, spune mama copiilor. Când e vremea ca copiii să se scoale ca să meargă la școală nu-mi rămâne decât să strig tare: Saaaaaașa! Scularea. Și când e gata cina strig Saaaașha! La masă! și toți copiii vin în goană. Dacă îi văd că vor să traverseze strada în fugă strig de asemenea Sașa, Stop! și toți se opresc. Faptul că am botezat toți copiii mei Sașa a fost cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată. Asistenta socială se gândește o clipă și întreabă nedumerită: – Și cum faceți când vreți să chemați pe un anume copil și nu toată trupa? – Simplu, îl strig pe numele lui de familie.
Măgar.Dintre toate animalele, măgarul este cel mai cunoscut mamifer subiect al zoofiliei. ”Breviarul arab al amorului” consemnează: ”Ah! Dacă și cozile bărbaților ar fi la fel cu cele ale măgarilor!”, exclamă concubina unui rege pe care cei trei sute de servitori n-au izbutit s-o satisfacă. Și care n-a cunoscut plăcerea decât între cele patru labe ale unui măgar. Scrierea conține și sfaturi pentru bărbați, pentru a face față ”concurenței” animale: ungerea sexului cu lapte de măgăriță sau cu o fiertură de vezică biliară de lup, sau chiar cu grăsime din cocoașa cămilei. ”Rezultatul e uimitor și femeia ținută în brațe e cât se poate de încântată”, ne încredințează autorul anonim al anticului Breviar. Reputată ca nesățioasă, țarina Ecaterina ar fi făcut ”bum, bum…dii!” cu armăsarul ei, cel puțin acesta era zvonul care se răspândise la curtea Rusiei. (Anna Alter, ”Superpoziții. O istorie a tehnicilor amoroase”)
”Specialități” alcoolice. O băutură specială: imediat după înflorire, se introduce creanga cu fruct (în special de la gutui și de la păr), astfel încât fructul care se formează să crească în interiorul sticlei. La momentul coacerii, se scoate creanga, dar fructul copt rămâne în sticlă și nu mai poate fi scos. Se adaugă în sticlă alcool de 40 grade și se închide. În timp, alcoolul extrage componentele solubile din fruct și capătă o aromă și un gust deosebite. Pe același principiu, dar nu cu creștere în sticlă, se mai prepară băuturi alcoolice cu rădăcini ale unor plante. Cea mai cunoscută este alcoolul de 40 grade cu schinduc, care este deosebit de căutat (se zicea că ar avea proprietăți… afrodiziace!). Se pot adăuga frunze de mentă.
Jurnal.”Jurnalul unui ungur în Oltenia”. Ziua 1: cred că azi a fost zi liber la ei. nu au venit nici una angajat. plimbat prin birou meu în lung si-n lat. deschis fișet acte oficial, dar e plin de o băutur tulbure. oare unde ținut la ei dosare? Ziua 2: nu fost ieri și liber. verificat în calendar fost miercuri. poate nu lucrează miercuri la ei? dar nici azi nu au venit, am vrut să dau telefon dar nu găsit agenda, că toate sertarele plin cu băutur acela tulbur. Ziua 10: azi fost un secretară care zis ceva care nu înțeles la mine și plecat nervos. oi, oi. Eu gustat o pahar din acea băutur găsit în seif… puțin acrișor. Ziua 20: aici nimeni nu vorbesc ungurește. Toți nervos că nu pricep la ei. Oare e politic corect să învăț eu românesc? hm, băutur acela tulbur nu e chiar rău! Ziua 30: descoperit întâmplare un caset cu muzic folcloric și prinde bine să învăț românește. azi putut spune unui directoare apa-canal-investiții europene ”Dunăre dacă n-aveam / Jiul Dunăre-l făceam la noi”. Simpatică băiat. Am băut cu el puțin din acel băutur tulbur excepțional. Ziua 100: la ce dracu să muncești în fiecare zi? M-am dat lovit și am drojdit cu nea Stelică, subprefectul. Ziua 200: Fătălică, treaba merge strună. Fură toți în prefectură. Puserăm un cd cu Ciobanca și ne făcurăm muci. Îl trimisăi pe Stelică la Segarcea, după vreo doua vedre de molan, să nu rămânem pe uscat. Ziua 300: Nenică, ăștia din UDMR chiar mă enervează! Mă sunară de la partid, să mă-ntrebe cum stăm cu nu-ș ce investiție. O să-l întreb pe Stelică, când se-ntoarce cu cisterna de la Panciu. Ziua 350: Mimișor, secretara, zisă că mă tot căutară unii din udmr. O pusei să le zică că-s într-o ședință. Sanchi, bătu Craiova acasă și iar ne făcurăm pulbere. Ce treabă au ungurii cu Mehedințiul?! (sursa: ”Romanian Wine Society”). P.S. Ce păcat că Gyuri n-a întâlnit-o pe dna Șoșo! Ar fi învățat multe ”subtilități” ale limbii române…
Aramă.Eminescu – e doar o glumă, dar e actuală – dă comandă unui țigan să-i facă un cazan de aramă. Când vede cazanul, zice Eminescu: – Măi țigane, vrei să mă păcălești? Cazanul ăsta al tău nu are pic de aramă! – Da’ ce, răspunse țiganul, cu tupeu specific, ce… codrii tăi are aramă?