Tutti frutti… cu dragoste (38). O zi bună, domnule!

Poveste.” (Povestea unei mici plimbări/Și-a unei mari dezvirginări). Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/Eu bun și gras, tu rea și suplă./Și vom opri la mii de baruri,/Tu bând zaharuri, eu amaruri/C-un strat de spini pe dedeasupra/Lichidului ce-mi umple cupa./Și când o să ne facem fleașcă/Schimba-vom brișca pe-o caleașcă/Ce-o să ne ducă, ducă, ducă,/Eu pleoapa-n ticuri, tu năucă,/Din zori de ziuă până-n seară,/Prin păpădii, tu-ncă fecioară/Pentru o clipă, numai una,/Căci iată-ne striviți de luna/Miezului nopții în crivatul/În care eu ți-am fost bărbatul/Și-ți mai privesc sânii, rărunchii,/În timp ce sângele ți se retrage lin din unghii…” (Emil Brumaru, ”Vampirul de la miezul nopții”).
O zi bună, domnule!Acum vreo 24 de ani, când „afișiada” electorală stradală era la turație maximă, ironizam într-un articol („Candidatul din… dormitor”- publicat în gazeta ”Jupânu” Sv, prin 2016) imixtiunea – numai vizuală, timidă încă, atunci – a intrușilor în spațiul nostru privat: eu mă trezeam, atunci, în fiecare dimineață, cu moaca mereu altui candidat la nu-ș ce candidat la Primărie (au fost vreo 20, în anii de după 1990), ce-mi inspecta cearșafurile, din afișul lipit peste cel de ieri, pe stâlpul de curent din fața ferestrei. Constatasem resemnat validitatea axiomei că orice act uman – inclusiv cele rezervate, de regulă, dormitorului conjugal – este viciat, capătă, vrei, nu vrei, o conotație politică. Las deoparte constatarea că „pepiniera” aparent anonimă a lipitorilor/dezlipitorilor de afișe a produs între timp la fel de mulți politicieni la modă azi, ca fostele PCR și UTC. Aceeași Mărie…Între timp, odată cu tehnologia, s-au înmulțit uneltele cu care nedefinitul – deci înfiorătorul – Big Brother ne controlează (sub varii pretexte „onorabile”) intimitatea și ne influențează deciziile: camere video, documente biometrice, telefoane mobile, plăți on-line, rețele de socializare. Pornind de la o glumiță citită cândva, am dezvoltat un dialog – unul, nu râdeți! posibil chiar mâine-poimâine, poate deja actual!? – între un cetățean oricare („dl. X”) și telefonista unui lanț de pizzerii (dna B.B.). X – Alo, doresc să comand două pizza. B.B.- Mulțumim că ați sunat la Pizza T. Puteți să-mi dați CNP-ul dvs., domnule? X – Da, un moment. 15323… B.B. – Mulțumesc, d-le X. Văd că locuiți în Suceava, e ok… și aveți tel. 07….., asigurare validă – sunteți, totuși, atenție, în întârziere cu ultima rată! – la „Luna de pe cer”. Corect? X – Mmda… Da’ de unde știți toate astea? B.B. – Sîntem legați, ca orice companie, de HSS. X – HSS, ce drăcovenie mai este și asta? B.B. – Se cheamă ” Homeland Security System”, e un sistem global. X (oftând) – Mă rog. De fapt, eu voiam să comand doar două pizza all-meat. B.B. – Nu cred că este o idee prea bună. X – Cum adică? Este doar o biată cu pizza cu carne! B.B. – Regret, dar analizele dvs. arată ca aveți tensiunea și glicemia crescute și un colesterol cam mare, domnule! Conform dosarului medical, compania de asigurări nu va permite alegerea pizzei cu carne. X – Ceee!? Și atunci ce-mi recomanzi? B.B. – Pizza cu soia. Știm că vă place. X – Ce te face să crezi asta? B.B. – Ei bine, văd ca săptămâna trecută ați cumpărat o carte de rețete cu soia. X – Bine, bine. Dă-mi atunci două pizza mărime medie. B.B. – Da, mărimea este potrivită pentru dvs., soție și cei doi copii, iar ceea ce rămâne puteți să dați celor doi câini iubiți. Totalul dvs. este 49.99 lei. X (strigând în casă) – Nevastă, adu-mi te rog cardul! B.B.- Îmi pare rău, dar trebuie să plătiți cash. Cardul dvs. este blocat pentru depășirea limitei. X – Dau o fugă la un ATM și voi scoate niște bani înainte să ajungă pizza la ușă. B.B. – Regret, dar nici asta nu va fi posibil. Văd că nu aveți nici un ban în contul dvs. X – Da, bine. Trimite pizza și găsesc eu niște bani în casă pînă ajunge. În cât timp? B.B. – Aș zice cam 55 de minute. Dacă vă grăbiți, puteți veni dvs. până aici, după ce faceți rost de bani. Pe de altă parte, este puțin mai jenant să cărați pizza pe motocicletă. X – Da de unde știi de motocicletă? B.B.- Păi, scrie aici. Ați avut o mașină care v-a fost luată înapoi de compania de împrumut. Însă Harley-ul dvs. este cu plata la zi. X – Băga…mi-aș! B.B. – V-aș sfătui să fiți mai atent cu vocabularul, ca să nu o pățiți din nou. Văd că ați fost arestat 24 de ore, pentru că ați înjurat un polițist, apoi și pe judecătorul cu care v-ați certat că v-a dat 60 zile de pușcărie. Din fericire cu suspendare. Nu recidivați, vă rog! X – ….!? B.B. – Mai doriți altceva? X – Da, am un cupon pentru o sticlă de 2 litri de Cola, gratis. B.B. – Îmi pare rău, dar persoanele cu diabet nu se califică. Dar HSS vă oferă, ca bonus aniversar, un sfat: anulați rezervarea camerei la Mamaia, pe numele tinerei dvs. secretare. Din patru feluri de motive: medicale, astrale, morale și…de scandal. X – …!!? B.B. – Deși soția dvs. se află în „acea perioadă”, ați cumpărat o cutie întreagă de Viagra. La vârsta și analizele dvs., pe căldura asta…și la apetitul aflat la maxim – spune astrograma – al domnișoarei, nu v-am sfătui… X -…..apetit maxim!? B.B. – Cînd ați petrecut cu ea, anul trecut, la Bușteni, două nopți, vecinul de cameră a reclamat la OPC că nu și-a putut adormi copiii din pricina țipetelor ei. Simulate, false…deci cu atît mai sonore. Și nici măcar nu vă e fidelă: cînd ați fost plecat la Arad, a comandat două pizza, o cremă de ciocolată (iubitul ei secret, dl. Y, nu are – văd aici – diabet!) și o șampanie. În plus, vibratorului dăruit ei de dvs. nu i s-au mai schimbat bateriile de un an…În fine, și cumnatul dvs., fratele soției, cu care vă judecați pe moștenirea socrilor dvs., a rezervat și el, o cameră în același hotel, la mare. Să aveți o zi bună, domnule! Alo, alo…domnule!
Stop!Pentru a stimula pofta clienților de a face cumpărături, un supermarket american a recurs la o soluție ingenioasă: când te apropii de sectorul carne, un dispozitiv emană mirosuri de barbecue și de cârnați prăjiți. În dreptul rafturilor cu ouă și produse de pui se aude cotcodăcitul găinilor, însoțit de o aromă de ouă cu șuncă sau omletă. La fel, la lactate se aude mugetul vacilor și se simte mirosul fânului proaspăt cosit. Ei bine, eu de atunci nu mai cumpăr hârtie igienică de la ei.
Un pic de fericire.Un copil, în mașină cu tatăl său, vede niște prostituate care fac trotuarul. -Tati, tati, cine sînt doamnele acelea? -Nimeni, nimeni, spune tatăl jenat, uite pe partea cealaltă un magazin de jucării…-Da, da, l-am văzut, dar cine sunt doamnele acelea? – Aaa, sunt vânzătoare ambulante… vând un pic de fericire…Copilul începe să se gândească la asta și abia ajuns acasă, sparge pușculița, ia cinci lei cu gândul să meargă să cumpere niște fericire. Merge la una dintre prostituate și-i spune: -Doamnă, vă rog frumos, îmi puteți vinde niște fericire de 5 lei? Femeia rămîne blocată, dar fiind perioadă de criză, decide să nu piardă banii. Îl duce pe copil la ea acasă și-i prepară trei felii de pâine unse cu cremă de ciocolată. Seara, copilul vine acasă și-și găsește părinții foarte preocupați. -Unde ați fost, ne-am făcut griji! -Am fost la doamnele acelea să-mi cumpăr niște fericire. Tatăl, alb ca varul, întreabă: -Ahhaaaa…și cum a fost? -Păi, pe primele două le-am dat gata, pe-a treia numai am lins-o!