Tutti frutti… cu dragoste (1). Casanova… necunoscut

Diferență. „Femeia înșală numai pe cel pe care-l iubește, pe ceilalți îi părăsește pur și simplu.” (Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”)
Morți.“Ne dorim ca pe listele pentru alegeri să existe un număr cât mai mic de decedați.“ (Mioara Mantale, prefect)
Lui Cupidon.”Nu-ți meriți ramul de eucalipt / Că fata pentru care sufăr foarte / Deși săgeata-n pieptu-i s-a înfipt / De mine văd c-o doare-n altă parte.” (George Petrone)
Ulciorul.Rămâi să mai ciocnim o cupă. ”Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare… / Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur, / Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur. / Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără alinare / …Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată / L-a făurit din țărnă sfântă, din țărna unui trup de fată, / L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău / Din țărna unui trup de fată frumos și cald ca trupul tău… / …Ca mâne-om putrezi-n morminte uitați, nepomeniți de nime… / Ca mâne vor veni olarii să fure lut din țintirime; / Și trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri / Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri… / Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii, / Cât ochii îți sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii, / Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii, / Căci mâne, în zadar vei bate la porți de suflete pustii… / Iubește-mă acum, căci anii pe năzuinți ne-or pune frâuri, / Căci zilele vieții noastre se duc ca undele pe râuri; / Și trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri / Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri…” (Omar Khayyam, traducere de Eusebiu Camilar)
Progres medical.La 18 ani, m-am dus la un medic pentru un consult. Am fost trimisă la alți patru de diverse specialități, pipăită, dezbrăcată de fiecare dată, mi s-au făcut diverse măsurători, mi s-au prescris medicamente pentru o zi și am fost chemată din nou a doua zi la consultație… Am împlinit 60 de ani, m-am prezentat la un medic, am cerut o consultație generală, mi-a luat pulsul, tensiunea, mi-a prescris medicamente pentru o lună, fără a mă dezbrăca sau pipăi… Ca să vezi ce rapid s-a dezvoltat medicina!
Casanova… necunoscut.Admiratorii le stau alături detractorilor lui Casanova, într-un cor monoton: italianul a fost doar un „fustangiu” notoriu, dominat obsedant de căutarea plăcerii cu orice preț. Nimic mai fals, mai nedrept: Casanova e un intelectual preromantic polivalent, pasionat de forțele oculte ale naturii. Două recente apariții fac act de justiție, veștejind o percepție rigidă și uniformizatoare care l-a însoțit în posteritate pe marele cuceritor: „Lumea secretă a lui Casanova” de Angelo Mainardi și „Scrisori de dragoste către Casanova” de Cécile de Roggendorff. Prima dintre lucrări explorează două calități adesea neglijate ale celebrului seducător: complexitatea unică a experienței sale erotice și cunoașterea profundă a culturilor ezoterice vechi. Casanova era un specialist al Cabalei, fiind însă interesat și de magie, astrologie și alchimie. Se ferea cu eleganță să-și contrazică interlocutorii bogați și puternici care îi recunoșteau puteri magice pe care el nu se gândise niciodată să și le atribuie. Puterea sa stă, de fapt, în intuiția sa rarisimă, ce întregea o cultură de tip enciclopedic și un… noroc ce nu l-a părăsit niciodată. Performanțele sale în domeniul magiei și astrologiei îl fac aproape egalul unui Cagliostro ori Contelui de Saint-Germain. „Demonul secret” al lui Casanova ar putea fi definit astfel: conștiința unui destin excepțional, voința de a explora până la limitele sale enigmele sexualității și ale femeii; o curiozitate aproape obsesivă pentru tipologiile umane, sentiment, dar și o rațiune mereu la pândă…
Sevă de arbori.Colectarea sevei a fost o activitate tradițională la români, dar acum este parțial abandonată. În anumite etape de vegetație seva devine abundentă în tulpinile unor arbori. Prin practicarea unor orificii aceasta iese la suprafață și poate fi colectată. Copacii „plâng” primăvara, la fel ca via. În Moldova sunt semnalați mai mulți arbori producători de sevă: arțarul (Acer pseudoplatanoides), frasinul (Fraxinus excelsior), mesteacănul (Betula pendula), paltinul (Acer platanoides) etc. De asemenea, vița-de-vie face sevă primăvara. Seva colectată se consumă imediat în forma brută sau se prelucrează în alte forme comestibile, care pot fi consumate o perioadă mai îndelungată. Se mai poate păstra în formă congelată. Toate tipurile de sevă au proprietăți terapeutice deosebite. În aria montană, această sevă colectată se numește ”muștireață”. Aici se practică cu toporul o adâncitură în tulpină și se trage lichidul colectat cu un pai. Mai nou, se practică o gaură cu bormașina și se aplică un ștuț prin care va curge seva. Se atașează un vas colector. Se colectează până la 25 l/zi sevă de mesteacăn și 10-15 l sevă de paltin. La Dămuc (Neamț), se colectează și rășină de brad. În afară de aplicații pentru tămâie, se folosește la curățarea dinților prin mestecare.
Minciuna (mereu amabilă… deci, de fapt, finalmente ucigașă… sau, poate salvatoare?!). ”Mă gândesc dacă s-a scris un elogiu al minciunii, al farmecului ei, al grijii de a nu jigni sau de a nu face să sufere cineva drag, minciunile spuse din duioșie maternă, din gingășia de-a ascunde părți reprobabile ale sufletului și trupului tău, pe care chiar tu le consideri rușinoase, demascatoare, riscante, traumatizante pentru tine și pentru ceilalți… Și iar îmi vin în minte cuvintele lui Nichita Stănescu, dintr-o noapte cu multă votcă: Bătrâne, adevărul e criminal! Criminal! Să-l ascundem, e mai bine!” (Emil Brumaru)
Baladă.”(Balada întâlnirii mele cu maister-singer-ul François Villon). Fiindcă nu are cine să-mi dea apă / cum zac culcat pe-o pernă cu pelin, / mă rog de moartea care-n mine sapă / să îmi aducă un pahar cu vin. / Nedumirită de-o așa cinstire, / își lasă lucrul ei de salahor / și așezată galeș pe-o psaltire / bem cot la cot, să nu-i rămân dator. / Deși dormim de-o viață împreună, / e bucuroasă că măcar de azi / poate în văzul lumii să își pună / sărutul pe uscatul meu obraz. / C-ar vrea, dacă o iert de cutezanță, / spre a recupera timpul pierdut, / să mergem împreună în vacanță / la unchiul său pre nume Belzebut, / ce ține-o crâșmă chiar pe râul Lethe, / unde-au mai înnoptat colegi de-ai mei, / bolnavi din Evul Mediu de o sete / și de o sfântă foame de femei. / Borfașul de Villon cică mă știe, / că sunt și eu o țâră francofon, / că a băut și el pe veresie / și i-a umplut pe toți de bulion. / Și cât om stoarce strugurii spre toamnă, / m-ar dezlega pe veci de negrul post, / dacă o să-i recit ”Sunt tânăr doamnă”, / că vinul chiar mă știe pe de rost.” (Mircea Dinescu)