Tușa Norica și Ana Pauker

Aș fi vrut ca în primul editorial pe 2008, să fi început o serie de previziuni și așteptări pentru noul an. Renunț, pentru moment, la această idee, pentru că anul a început cu dispute, politice și de orgoliu, între cele două palate, dispute cu impact național, internațional și social, ce trebuiesc comentate la cald. Mă refer la schimbul de scrisori dintre Președinte și Premier, cu privire la nominalizarea Noricăi Nicolai la conducerea Ministerului Justiției. Nu cunosc în acest moment răspunsul dlui Tăriceanu, dar nu este greu de presupus că se va menține nominalizarea Noricăi Nicolai deși, cred eu, fără mare satisfacție profesională, ci doar din orgoliul de a-l înfrunta pe Băsescu.
Îmi exprim și eu câteva considerente referitoare la persoana Noricăi Nicolai și asocierea dânsei cu justiția română. Că exista o anumită aroganță a persoanei ce nu salută decât de la nivelul de președinți de organizație în sus, ține de atitudine personală și nu comentez. Există însă câteva aspecte ce trebuiesc readuse aminte:
Episodul nepoatei ce a votat în locul său, cu încălcarea regulamentului
Procuror controversat în timpul comunismului
Fost membru PNȚCD, care după ce a cărat ficusul lui Radu Vasile când acesta a părăsit guvernul CDR, a trecut la PNL, apropiindu-se de Președintele Stolojan. Nu a durat mult și a realizat că nu țin intrigile și a trecut în barca Patriciu-Tăriceanu-Orban-Antonescu, prin care după 8 ani a reușit prima nominalizare la o funcție de ministru, după multe încercări
Au existat și atitudini față de politica internațională prin susținerea dreptului Iranului de a-și dezvolta capacitatea nucleară, precum și retragerea trupelor românești din Irak. Am pomenit despre aceste atitudini în condițiile în care viitorul ministru al justiției devine și membru CSAT.
Sunt numai câteva din “realizările” politice și profesionale ale ministresei, care ne vor face, probabil, să-l regretam ca ministru pe Tudor Chiuariu. Este clar că fostul ministru a fost o păpușă în mâinile altora, dar care în momentul în care s-a săturat de încasat, a plecat singur. Mă îndoiesc de faptul că Norica Nicolai va pleca singură vreodată, poate doar după ce va fi terminat cu „lupta împotriva corupției”.
Fidelitatea momentană față de actuala conducere a guvernului este evidentă, dar, deși seamănă cu Ana Pauker, mă îndoiesc că va atinge capacitatea fostei favorite a lui Stalin, mă refer la capacitatea de a domina și a conduce, și nu la cea de uneltire.
Cam atât pentru astăzi și fiți cu ochii pe politică pentru că nu întotdeauna este ceea ce pare a fi.
La Mulți Ani tuturor!