Cerul Sucevei, senin sau învolburat, se sprijină de veacuri pe câteva turnuri. Dacă primul turn de piatră care a împuns cerul așezării (turnul-locuință al Curții Domnești, construit la sfârșitul secolului al XIV-lea, în anii domniei lui Petru I Mușatinul, turn care îndeplinea și funcțiile de apărare și reprezentare până în cea de-a doua jumătate a sec. al XV-lea, când a devenit inutilizabil ca urmare a distrugerilor provocate ansamblului arhitectural al Curții Domnești de incendiul din anul 1476) a dispărut înaintea celui care astăzi reprezintă cel mai vechi turn medieval al Sucevei (turnul-clopotniță al bisericii armenești Sf. Simion, sau Turnul Roșu, construit în anul 1513), turnurile medievale înălțate ulterior (cel al bisericii armenești Sf. Cruce, Turnul Lăpușneanu de la Biserica Sf. Dumitru, Turnul lui Petru Șchiopul prin care se face intrarea în incinta Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou și turnul de strajă al Mănăstirii Zamca), construcții care marcau cu siluetele lor profilul urban la începutul sec. al XVII-lea, se află și astăzi în picioare.
– Turnul Roșu și turnul-clopotniță de la Biserica Sf. Cruce
Turnul Roșu, turnul Bisericii Sf. Simion, ctitorie atribuită armeanului Donig închinată Sf. Simion Dzerun (Simion cel Bătrân), care datează din anul 1513, singurul turn dintre cele pomenite care a fost construit din cărămidă (de unde și scurgerea de culoare roșie care, străbătând tencuiala, a pătat suprafața zidurilor și a dat numele turnului), are o înălțime de 28 de m și, la începutul veacului al XVI-lea, marca limita superioară a cartierului armenesc din vatra orașului (cartier care, din anul 1563, avea ulița pietruită, podită cu “calapod”). Datorită procentului ridicat de argint din compoziția bronzului din care au fost turnate clopotele, care le conferea acestora o sonoritate deosebită, se spunea că, atunci “când trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, să tot mori”. În prezent experții restauratori care au efectuat lucrările de consolidare la Biserica Sf. Simion semnalează faptul că Turnul Roșu este un obiectiv cu risc în caz de cutremur. Mai mult decât atât, trepidațiile produse de autovehiculele care circulă chiar pe la baza turnului și vibrațiile de rezonanță produse de sunetul clopotelor contribuie la accentuarea riscului de prăbușire a acestei construcții din cărămidă îmbătrânită, friabilizată. Următorul turn ca vechime ar putea fi (întrucât nu există informații certe privind data construirii acestei clopotnițe) cel al unei alte biserici armenești, Biserica Sf. Cruce, zidită în anul 1521, în vremea domniei lui Ștefăniță Vodă, de Cârste Hanko Armeanul (Hacih Hankoian) pe locul unei biserici mai vechi, din lemn. Turnul, modest ca înălțime, s-a aflat în pericol la începutul veacului XX, atunci când, din pricina căii ferate urbane, care trecea pe lângă Biserica Sf. Cruce, s-a prăbușit bolta naosului și turla bisericii (“care a căzut înlăuntru”, din pricina trenului “care a sguduit și clădirea liceului”, bolta fiind refăcută abia în anul 1955). Renunțarea la această linie ferată urbană a menținut turnul în picioare și în ziua de astăzi.
– Turnul Lăpușneanu, cel mai înalt turn medieval al Sucevei
Turnul Lăpușneanu, clopotnița Bisericii Sf. Dumitru, este cel mai înalt turn medieval al Sucevei (40 m). Înălțat cu 25 de ani mai târziu (1560-61) decât biserica ctitorită de Petru Rareș (1535), turnul, care a fost construit, așa cum indică inscripția de pe latura estică, de “Alexandru voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei”, marchează și astăzi, prin monumentalitatea lui volumetrică și altimetrică, inima orașului vechi. “Turnul acesta – scria în , la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, prof. Victor Morariu – e clădirea cea mai înaltă și mai puternică din Suceava. La 1809, când a ars biserica, a fost bântuit de foc și turnul împreună cu clopotele; biserica s’a restaurat apoi la 1822, iar turnul la 1845. Dela 1867 la 1910 aice a fost paza de foc a orașului”. În sec. al XIX-lea (1845), când deasupra construcției inițiale s-a mai adăugat un etaj, o turlă cu bază octogonală, peste care s-a așezat vârful acoperișului, primăria Sucevei funcționa într-un imobil fără etaj aflat în imediata apropiere a turnului (în prezent corpul vechi al Liceului de Artă “Ciprian Porumbescu”, imobil transformat și refăcut în anul 1859, adaptat pentru a adăposti atât primăria, cât și gimnaziul gr.or. în care cele două instituții au funcționat o bună bucată de vreme împreună). La fel ca și Turnul Roșu, Turnul Lăpușneanu, care este astăzi “înclinat și rotit” și la care s-au executat ample lucrări de consolidare (care însă au fost stopate din lipsă de fonduri), reprezintă un pericol întrucât expertizele și simulările pe calculator subliniază concluzia că, în cazul unui cutremur de 5 grade pe scara Richter, construcția nu are rezistență.
– Turnul lui Petru Șchiopul și turnul de strajă al mănăstirii fortificate Zamca
Turnul-clopotniță de la biserica mitropolitană Sf. Mare Mucenic Gheorghe a fost ridicat în anul 1589 (la vremea aceea doar cu un singur cat) de către Petru Șchiopul, o dată cu mutarea în această biserică (a cărei construcție a fost începută de Bogdan al III-lea în anul 1514 și a fost continuată și definitivată de Ștefăniță Vodă în anul 1522) a moaștelor Sf. Ioan cel Nou (pe care le-a adus din Cetatea Albă la Suceava, în anul 1402, voievodul Alexandru cel Bun și le-a depus în vechea Mitropolie a Moldovei, biserica Sf. Gheorghe-Mirăuți, unde au stat până la anul 1859). Turnul a câștigat în înălțime și măreție (acum măsoară 34 de m) în urma restaurărilor realizate, între anii 1898-1910, de către arhitectul Karl Romstorfer, care i-a mai adăugat un etaj, turla și a decorat partea superioară a zidurilor cu firide și cu ocnițe. În fine, turnul Mănăstirii Zamca (și ea ctitorie armenească, zidită de Agopsin Vartan și închinată Sf. Auxentie, o biserică-cetățuie înconjurată de un zid masiv de piatră întărit cu puternice contraforturi și protejată de un val de pământ) a fost ridicat, în colțul zidului din partea dinspre oraș, în anul 1606 (așa cum este indicația de pe cheia de boltă a turnului). Turnul, cu înălțimea de 26 de m, turn de strajă și clopotniță, avea inițial o intrare boltită care, ulterior, a fost zidită. În prezent, turnul se află în restaurare. Acestea sunt turnurile medievale pe care se sprijină cerul orașului, turnuri cărora li s-au alăturat în perioada modernă, în care Bucovina a făcut parte din imperiul aflat sub cârmuirea Coroanei de Habsburg, turnul bisericii catolice Sf. Nepomuk (1832-1836) și turnul Primăriei Sucevei (1903-1904).
