– Un simbol al vigilenței și înălțării, care nu va rezista la un cutremur de 5 grade pe scara Richter
Turnul-clopotniță al Bisericii Sf. Dumitru, înălțat de Alexandru Lăpușneanu cu 25 de ani mai târziu (1560-1561, așa cum indică inscripția de pe latura estică “Binecinstitorului și de Hristos iubitul domn Io Alexandru voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei a binevoit și a zidit această clopotniță în anul 7168-9”) de la sfințirea bisericii ctitorite de predecesorul său mușatin Petru Rareș (1535), în cea mai veche zonă a urbei pe care o marchează împreună cu Curtea Domnească și Biserica Sf. Gheorghe – Mirăuți (prima catedrală mitropolitană a Moldovei), este cel mai înalt turn medieval al Sucevei.
– Un reper în inima urbei
Înscriindu-se aproape pe aceeași axă cu turnurile-clopotniță ale vechilor biserici armenești Sf. Cruce (1521) și Sf. Simeon – Turnu Roșu (1513), axă care s-a prelungit ulterior până la Mănăstirea Zamca (1606-1612, al cărei turn-clopotniță adăpostește un altar închinat Sf. Grigorie Luminătorul), Turnul Lăpușneanu se află chiar în inima urbei. De fapt, așa cum spune un document din anul 1647 acolo, în zona “pieței mari”, “în mijlocul orașului”, era și sediul primăriei sau Casa Sfatului. Autorii lucrării “Contribuții de morfologie urbană la cunoașterea istoriei orașului Suceava 1388-1988”, cercetătorii Emil-Ioan Emandi și Mihai-Ștefan Ceaușu, susțin că Turnul Lăpușneanu, “luând în considerare analogiile de ordin topografic, dar și tipologic legate de forma construcției din orașele Brașov și Sighișoara”, ar fi putut să aibă și o funcție administrativă. “Identificarea funcțiunii lui inițiale numai cu aceea de clopotniță – subliniază ei – nu poate fi convingătoare deoarece în planurile cu fazele de construcție nu ne apar acele deschideri largi necesare propagării sunetului și nici nu se cunosc azi, lăcașurile necesare amplasării schelei în vederea susținerii clopotelor. În cazul acesta am presupus că el putea îndeplini și funcția de turn al primăriei, dispunând de o intrare monumentală în boltă și de două camere la etajul I și II (6/6 m) despărțite de tavane din lemn cu grinzi (pereții erau tencuiți și văruiți)”.
– Cea mai frumoasă și mai impunătoare stemă a Moldovei
Marcând prin monumentalitatea lui atât volumetrică cât și altimetrică (40 m) inima orașului, Turnul Lăpușneanu, conceput așadar ca turn de intrare și clopotniță, putea să aibă multiple funcționalități. Cei doi autori fac asocieri cu Turnul Chindiei din Târgoviște unde, potrivit relatărilor călătorilor străini din sec al XVII-lea, “se afla orologiul orașului și de unde străjerii anunțau întreruperea circulației pe timpul nopții, când aprindeau ”. Turnul avea bineînțeles și o semnificație simbolică de reprezentare a domniei, stema cu inscripția de pe latura estică (spre Piața Mare) fiind cea mai frumoasă și mai impunătoare cunoscută până acum în Moldova. “Ca anexe funcționale obligatorii – presupun Emil-Ioan Emandi și Mihai-Ștefan Ceaușu – turnul trebuia să dispună în apropiere de închisoare (Negrilă, fost hatman, ) și de un loc special destinat executării sentințelor în văzul mulțimii din piață ( – 1562). Sigur că tot aici se păstra și catastiful orașului așa cum reiese dintr-un document nedatat din secolul al XVII -lea, unde este menționat diacul Iacob, care a cumpărat o iapă ,”. Turnul Lăpușneanu, ca Turn al Sfatului, constituia un punct de observație și de pază a împrejurimilor. În sec. al XIX-lea (1845), când deasupra construcției inițiale s-a mai adăugat încă un etaj, o turlă cu baza octogonală peste care s-a așezat vârful acoperișului, primăria Sucevei funcționa într-un imobil fără etaj aflat în imediata apropiere a turnului (fosta clădire a Școlii generale nr.2, în prezent corpul care adăpostește secția de muzică a Liceului de Arte “Ciprian Porumbescu”). În anul 1859 clădirea a fost refăcută (după planurile și sub conducerea inginerului Munnich) și adaptată pentru a adăposti și gimnaziul care a funcționat acolo până în anul 1895.
– Un proiect îndrăzneț pentru care nu mai sunt fonduri
Turnul-clopotniță, care în mitul ascensional sugerează legătura între pământ și cer (fiecare etaj marcând o treaptă a ascensiunii), a fost, până de curând, încorsetat de schele, iar acum este înconjurat de gardul organizării de șantier. Așa cum mi-a spus Mihai Bradu, cel care, cu firma RESTACO a început din anul 1998 lucrările de consolidare, “turnul este înclinat și rotit”. Proiectul -concept de consolidare a fost realizat de prof. Alexandru Cișmigiu care sublinia necesitatea urgentă a lucrărilor întrucât turnul se afla în pericol de prăbușire. Prima treaptă de stabilizare a fost materializată. “Este un proiect – spune Mihai Bradu – foarte îndrăzneț. Este cel mai înalt turn medieval din Suceava și, odată consolidat, va adăposti un muzeu al bisericii și va avea o scară metalică în spirală care va duce până sus pe terasa care oferă o panoramă foarte frumoasă”. “S-au efectuat – spune el – ample lucrări de consolidare la infrastructură. Am săpat ca minerii, la 13 metri de la nivelul solului, ca să stabilizăm terenul de fundare. S-a lucrat ca la o cazemată, s-au pus armături din șine și grinzi metalice cu profile mari. Am început apoi lucrările la suprastructură, pe toate nivelurile, la toate cotele. Din păcate nu mai avem fonduri. Anul acesta am avut cca. 700 de milioane lei (vechi) și am stopat lucrările la cota 14. Am făcut mai multe demersuri la Ministerul Culturii și Cultelor. S-au făcut expertize și simulări pe calculator, iar concluzia este că, în cazul unui cutremur de 5 grade pe scara Richter, turnul nu rezistă. Pentru că prezintă un pericol în plină zonă centrală a orașului am spus, nu numai o dată, că, dacă nu se alocă fonduri să continuăm lucrările de consolidare, ne declinăm orice răspundere”. Dacă nu se găsesc cât mai grabnic fonduri pentru continuarea lucrărilor, Suceava riscă să piardă un reper și un simbol al vigilenței și înălțării.
