Turnirul cavalerilor, realizat de cascadorii trupei lui Vali Vasilescu (la cea de-a doua reprezentație din programul Festivalului de Artă Medievală “Ștefan cel Mare”, din seara de încheiere a manifestărilor), a fost un spectacol care, cu siguranță, a atras cel mai mare număr de privitori.
Întrecere cavalerească pentru pretendenții înscriși la mâna fiicei regelui
Desfășurat în șanțul de apărare al Cetății de Scaun a Sucevei, spectacolul, care a avut loc la momentul înserării (fiind luminat de focurile aprinse pe tipsiile așezate de-a lungul zidului cetății) a pus în scenă povestea unui rege care a organizat această întrecere cavalerească pentru pretendenții înscriși la mâna fiicei sale.
Celor șase cavaleri, Alb, Roșu, Albastru, Galben, Verde și Mov (cu valtrapurile cailor după culoarea fiecăruia), acceptați de la bun început de suveran, li s-a alăturat (după ce a dărâmat călare zidul construit pentru a nu mai permite nimănui să pătrundă în cetate) Cavalerul Negru.
Probe preliminare și lupte ecvestre și pedestre
Provocarea cavalerilor, care au defilat cu caii lor țanțoși prin fața regelui și a curtenilor săi, a cuprins trei probe preliminare, toate trei executate din galopul calului: tăierea capetelor de sarazini (pepeni verzi așezați pe stâlpi), aruncatul suliței la țintă și lovitul manechinului.
Spectacolul, în care intervenea cu giumbușlucuri bufonul regelui (care s-a dovedit a fi un călăreț iscusit, foarte aplaudat de public), a continuat cu turnirul propriu-zis, în care cavalerii, care s-au echipat cu platoșe și coifuri, s-au întrecut în lupte ecvestre (cu lăncii) și pedestre (cu săbii, topoare și buzdugane).
Pedepsirea mișelului și triumful câștigătorului
Lupta finală s-a dat între Cavalerul Alb și Cavalerul Negru, iar balanța victoriei înclina în favoarea celui dintâi.
Cavalerul Negru însă a recurs la „o lovitură mișelească”, rănindu-și adversarul în timp ce acesta se afla cu spatele la el și saluta publicul. Porunca regelui a fost drastică: mișelul a fost legat de cal și târât în goană afară din arenă.
Cavalerul Alb, câștigător, a devenit ginerele regelui în aplauzele curtenilor și ale spectatorilor.
„Am încălecat pre-o șa, și v-am spus povestea așa!”
Și, ca în toate istorisirile de acest gen, în care povestitorul spune „Am încălecat pre-o șa, și v-am spus povestea așa!”, și aceasta s-a încheiat cu o plecăciune făcută spectatorilor (atât de către cavaleri, cât și de caii lor care s-au culcat pe nisip) și cu o ieșire din scenă a protagoniștilor în galopul cailor.
O poveste, care, însă, a necesitat zile întregi de antrenament pentru cascadorii lui Vali Vasilescu, o poveste pe care au urmărit-o cu plăcere copii și adulți deopotrivă.
