Turnați aici!

Cândva, “Academia Cațavencu” avea o rubrică cu acest titlu – Turnați aici – unde cititorii erau îndemnați să-și verse oful. Nu știu dacă rubrica mai există, nici dacă și-a atins scopul. În schimb, observ că ideea s-a diversificat, s-a specializat și s-a extins. Forma modernă a lui „Turnați aici” este Forumul de discuții, o variantă perfecționată a delațiunii sub “protecția anonimatului”.
Tot mai multă lume apelează la această formă de refulare logică, inițiind, întreținând, conducând sau participând pur și simplu la aceste forumuri. Instituții publice, ONG-uri, Asociații, Grădinițe si Academii, Clasa Muncitoare și intelectualitatea, toți împreună “Chat”-uiesc în disperare sub nume de împrumut, care mai de care mai războinice, anonimi cu dezlegare la înjurături, toți cu gândul la binele comunității și al lor personal.
Pe vremuri funcționa “Condica de sugestii și reclamații” în special în Alimentare. Un caiet care spânzura lângă “Cassa”, alături, de multe ori cu necesarul creion chimic, posibilitate pentru orice nemulțumit să-și exprime satisfacția în scris. Motive de nemulțumire nu prea erau, și, chiar dacă ar fi fost, deveneau brusc sugestii constructive atunci când realizai că de obicei responsabil cu Condica, era o matahală de gestionar slinos, un intelectual rafinat, gras și musculos.
Era totuși un mare progres față de autodenunțul în piața publică, făcut din respect pentru țară și înțeleptul partid, plăcere cu miros de praf de pușcă, metoda special inventată pentru a căsăpi fără noimă tot ce stătea în calea progresului spre cele mai înalte culmi.
De la bune intenții la parodie, de la dorința de mai bine până la metode perfide de exterminare, oamenii și-au spus părerea indiferent de motivațiile din spatele limbariței.
Forumul pare să fie încununarea libertății de exprimare, de defăimare fără frontiere, unde vitejii de ocazie cu piepturile goale se sacrifică în numele iubirii de neam și țară într-o “modestie” patologică. Ce s-ar face omenirea dacă n-ar exista acești puțini, curajoși, dispuși să se ia de toată lumea, singurii în măsură să ne arate calea cea dreaptă și singurii în stare să se certe cu toată lumea sau chiar să înjure pe toată lumea. Păcat că nu vom avea ocazia (cred ei) să-i cunoaștem pe acești haiduci negri și să le mulțumim pentru altruismul lor dezinteresat, că au reușit să abandoneze greoiul și încorsetatul limbaj civilizat și, de dragul nostru, se sacrifică înjurând, defăimând, calomniind, insultând pe cei pe care n-ar face-o față în față. Trăiască internetul!
Stimați eroi din beznă, vă mulțumim că existați. Fără voi, viața ar fi foarte tristă. Datorită vouă, și numai vouă, putem să bârfim oficial. Este adevărat (spunem noi) de vreme ce am văzut scris negru pe alb! Datorită vouă nu mai avem criză de știri, doar nu suntem așa de proști să nu ne facem propriul forum și să scriem tot noi ca niște veritabili “Anonimus”. Datorită vouă, foarte curând Academia Română va fi nevoită să constate cât de mult ați contribuit la îmbogățirea limbii române.
Există nenumărate alte motive care acum nu-mi vin în minte, pentru care merită să-i cinstim pe acești cruciați ai întunericului. Totuși, unul le întrece pe toate : este cea mai mare frustrare autoasumată la care acești bravi călăreți nocturni se expun – gândire cu prezervativ. Plăcerea de-a înjura nu procreează. Sunt un fel de berbeci încercători ai mentalului colectiv. ”Se agită în turmă până vine meseriașul și le dă cu flit.”
Măcar pentru acest lucru, dacă nu pentru toate cele enumerate, mai mult, cred că suntem obligați să facem și noi ceva pentru acești sanitari ai moralității poporului. Fiecare din noi, la locul de muncă, acasă, la munte și la mare, în magazine, în tren, în avion, în WC-uri, peste tot să avem pregătit pentru ei ceea ce merită: „LOC DE DAT CU CAPUL”.