Una dintre nuvelele satirice de forță ale literaturii române se numește „Vine doamna și domnul gheneral”, scrisă de Gheorghe Brăescu – el însuși ofițer, chiar general – și publicată în anul 1918.
Subiectul e delicios: anunțata vizită a unui general cu soața sa într-un orășel de provincie moldovenesc provoacă o agitație fenomenală, de parcă însuși vreun sfânt de capacitate mai mică s-ar fi hotărât să se parașuteze în respectivul punct de pe harta lumii. Astfel, la semnalul venit de la conducerea urbei, întreaga suflare este antrenată într-o regie complicată, menită a satisface exigențele înaltului cuplu vizitator. Care până la urmă își contramandează vizita.
Așa era odinioară. Fiecare om de rând avea o slăbiciune pentru haina militară. Iar muieretul, ce să mai vorbim… Pentru reprezentantele sexului delicat, erau de-ajuns doi epoleți și o sabie sau un revolver la cingătoare, ca să se simtă inundate de secrețiile fierbinți ale dragostei, în gogoșarii capitonați, care le țineau loc de bikini… Probabil că sabia o fi vreun simbol falic…
Lucrurile nu s-au schimbat peste decenii decât vag, pe la nuanțe. Este adevărat, femeile nu se mai inundă așa de ușor cu fluidele iubirii, decât de la un anumit grad ofițeresc în sus, iar stagiul militar nu mai e obligatoriu. Dar armata a rămas una dintre acele puține instituții în care populația își manifestă încrederea.
Sunt curios ce încredere va mai avea populația în armată, după dezvăluirile care i-au vizat pe vânătorii de grade militare. Politicieni din toate partidele, plus vedete jurnalistice, alde Turcescu și Lăzescu.
Se speculează, în aceste zile, pe seama mizei care i-a mânat pe ei să-și împartă gradele militare ca pe niște mărfuri de la solduri. S-a zis că vizează cine știe ce lefuri, cine știe ce avantaje materiale, de care nu se mai satură.
S-ar putea ca lucrurile să fie mult mai simple și să țină de infantilismul protipendadei politice, înfrățite uneori cu protipendada jurnalistică. Exponenții acestor două tagme vor grade militare înalte doar pentru că dau bine în CV sau pentru că dau bine la gagici.
V-ați uitat vreodată cu atenție la Lăzescu, fostul șef al TVR, dat afară pentru incompetență prost mirositoare ? Înfrângeți-vă repulsia și uitați-vă la el. O să vedeți pe fața lui că nu vorbesc aiurea.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
