Tulburările de creștere la copii (I)

Copilul meu este suficient de înalt, va avea măcar înălțimea tatălui (dacă e băiat) sau a mamei (dacă e fată), a crescut normal în ultimul an? Iată câteva întrebări care sunt convinsă, v-au neliniștit somnul de multe ori. Din acest motiv m-am gândit că v-ar fi utile câteva repere care să vă ajute în evaluarea propriului copil. Acolo unde veți constata probleme (retard de creștere) va fi util să vă adresați specialiștilor endocrinologi sau pediatri.
Noile evoluții pe piața farmaceutică permit tratamente simple acolo unde este necesar și indicat, cu hormoni de creștere. Administrarea este zilnică și mimează secreția endogenă, (proprie) a acestui hormon. Este soluția pe care nu o aveam la îndemână acum 20 de ani! Este șansa ca și copilul dumneavoastră să recupereze în înălțime și să intre în cursa vieții de pe poziții egale cu ceilalți participanți la întrecere.
Bineînțeles că procesul creșterii este unul extrem de complex, determinat genetic și împlinit de o constelație hormonală. Practic nu există hormon al sistemului endocrin care să nu contribuie la creșterea și dezvoltarea organismului. Din aceste considerente unele deficite staturale sunt armonice (păstrează proporțiile corpului) iar altele sunt dizarmonice (au proporții modificate) în funcție de nivelul la care intervine defectul.
Există câteva mari direcții pe care trebuie să le urmăriți :
1. Viteza de creștere; în primul an de viață este accelerată, de circa 15-20 cm/an, după care se încetinește, ajungând la 5-6 cm anual până la pubertate. Acesta este momentul când ritmul devine din nou alert, copilul câștigând în această perioadă circa 15cm/an. Se ajunge la ceea ce se numește talia finală., adică talia pe care o va avea ca adult. Rețineți că odată finalizat procesul pubertății, odată cu apariția caracterelor sexuale secundare la băieți și a menstruației la fetițe, copilul va mai crește doar 3-4 cm. Din acest punct cartilajele de creștere se vor închide și tratamentele hormonale vor fi inutile, ba mai mult, chiar dăunătoare. Din acest motiv este obligatoriu ca un posibil diagnostic de deficit de creștere să fie stabilit înaintea acestei perioade pubertare. Atenție la o oprire bruscă a creșterii: poate semnala fenomene cerebrale serioase care dincolo de deficitul de înălțime determină complicații grave; în aceste situații ne vom concentra asupra cauzei principale.
2. Înălțimea efectivă a copilului pe care o comparați cu media înălțimii pentru vârsta (există normograme la medicii de familie). Dacă în primii ani de viață copilul are o înălțime mai mică decât normalul, nu vă îngrijorați, există un fenomen numit „catch-up growth” prin care copiii sănătoși recuperează printr-o viteză de creștere superioară. Doar dacă acest fenomen nu se remarcă până la vârsta de 3 ani, adresați-vă medicului.
3. Copiii cu boli cronice (hematologice, pulmonare, gastrointestinale) prezintă o încetinire a ritmului de creștere. Uneori, încetinirea creșterii poate fi un prim semnal de alarmă. În cazul problemelor digestive de genul bolii celiace, întreruperea administrării de gluten determină apariția fenomenului de „catch-up growth” și copilul recuperează centimetri pierduți. Este bine de știut că pentru câteva boli precum insuficiența renala cronică și afecțiunile hematologice există indicații clare, standardizate pentru tratamentul cu hormon de creștere.
4. Există și un așa numit nanism psiho-social și se referă la copiii crescuți într-un mediu parental inadecvat. Aceștia asociază deseori tulburări de comportament și retard al dezvoltării neuro-motorii. Odată cu integrarea într-un mediu cald, propice, ei capătă o viteză de evoluție remarcabilă (catch-up growth)
5. În cazul în care copilul dumneavoastră a avut la naștere o greutate mai mică de 2900g deși sarcina a evoluat la termen și continuă să prezinte un deficit statural (nu a reușit să recupereze) atunci, se încadrează într-o indicație clară de terapie cu hormon de creștere.
6. Se discută tot mai mult despre beneficiile tratamentului recomandat copiilor cu înălțime mică genetică (talie mica constituțională) și se pare că aceasta va fi o nouă indicație argumentată
Așa că, dragi părinți, dacă remarcați tulburări de creștere la copiii dumneavoastră, adresați-vă medicului de familie și acesta va decide dacă temerile sunt reale. În acest caz vă va îndruma către medicii specialiști care vor analiza cauzele și vor indica terapia necesară.
Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Policlinica BETHESDA, SUCEAVA
Str. Calea Unirii 25, SUCEAVA
E-mail: miron.claudia@yahoo.com
Telefon : 0230.551.566
Fax : 0230.551.567
Mobil : 0729.290.930