Incidența tulburărilor bipolare în organismul unei persoane este influențată de două gene ce controlează activitatea celulelor nervoase din creier, afecțiunea fiind marcată de schimbări bruște de stare, care merg de la depresie la comportament maniacal, potrivit unui studiu citat de Reuters.
Rezultatele studiului, publicat în revista Nature Genetics, nu vor conduce la realizarea de teste genetice privind riscul apariției bolii, ci ar putea contribui la elucidarea misterului modului de declanșare al bolii și la elaborarea de tratamente mai bune.
O echipă internațională de cercetători a examinat genomii a 10.596 de persoane, în principal din Marea Britanie și Statele Unite, dintre care 4.387 sufereau de tulburări bipolare, uneori asociate cu depresii și comportament maniacal.
Cercetătorii au stabilit că tulburarea bipolară poate fi determinată de anumite variații ale genelor ANK3 și CACNA1C. Proteinele generate de cele două gene ajută la controlarea fluxului de ioni de calciu și sodiu din creier, influențând activitatea celulelor nervoase.
„Cel mai important lucru este că rezultatele ne oferă o idee clară asupra tipurilor de substanțe chimice și mecanismele care funcționează în interiorul creierului și care sunt implicate în tulburarea bipolară. Peste câțiva ani, studiul îi va ajuta pe specialiști să dezvolte metode de diagnoză și tratament mai eficiente”, a declarat Nick Craddock, de la Universitatea Cardiff din Marea Britanie, unul dintre autorii studiului.
Pentru că afecțiunea este una genetică, cercetătorii au încercat să identifice genele implicate în tulburările bipolare, determinând schimbări bruște în starea psihică, forma fizică și capacitatea de a funcționa a organismului și manifestându-se prin perioade lungi de bună dispoziție sau nervozitate și perioade scurte de tristețe și pesimism.
Funcționarea normală a celulelor nervoase depinde de echilibrul dintre ionii de sodiu și calciu din creier, potrivit specialiștilor, care consideră că sunt necesare tratamente mai eficiente pentru această maladie, în condițiile în care litiul, cel mai frecvent tratament, are efect numai în cazul a două treimi dintre persoanele afectate de boală și poate provoca somnolență, creștere în greutate și lipsă de echilibru.
