Iconar, și încă dintre cei salutați de Iancu Nistor cu dreptul de auto-prezentare în coloanele „Junimii literare”, Tudor Ulmanu, care publică poezie și în „Glasul Bucovinei“, în „Răboj“, „Îndrumarea“, „Spectatorul“ și „Cronica românească în Cernăuți“, „aprinde-n vatră și în cețuri lumină sclipindă / și trage grele zăvoare la tindă” prin cărțile de poezie „Versuri despre mine cel adevărat” (1942) și „Frunză elegiacă” (1943).