Maestrul Tudor Gheorghe a susținut joi seara, la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava, în prezența unui public numeros, un spectacol de excepție, „Anotimpurile mele: Iarna – Primăvara 2010”.
Însoțit pe scenă de 80 de artiști, membrii orchestrei Filarmonicii de Stat din Botoșani și Corul „Lira” – Botoșani, sub bagheta dirijorală a lui Marius Hristescu, artistul Tudor Gheorghe a oferit publicului din Suceava două ore de magie, de cultură, de poezie, de muzică. Cu umor, după cum îl cunoaștem, Tudor Gheorghe a motivat că a venit la Suceava „să vă scot din manelisme”, făcând referire la mediocritatea programelor de televiziune difuzate în noaptea dintre ani, dar nu numai.
Noutate
Concertul a debutat cu un fragment minunat din „Iarna simfonic”, piesa „Sufletele foștilor zidari”, care au luat mistriile în cer și-au zidit o moară de ninsori pentru cei rămași acasă, „Ninge brusc, în trei dimensiuni,/Ninge cu miros de lujer pur,/Ninge dureros și luminos/Ninge clinchetire împrejur.”
Chiar de la început, publicul, „același de fiecare dată”, după cum a sugerat artistul Tudor Gheorghe, a fost cucerit de actul cultural care li se oferea cu generozitate și profesionalism, „fără prefăcături”.
Artiștii au fost răsplătiți cu îndelungi aplauze. „Pentru că nu apar la televizor, am adus televizorul cu mine”, a spus, cu umor, Tudor Gheorghe, referindu-se la noutatea adusă în spectacolul de joi: un ecran de înaltă rezoluție, unde au fost proiectate imagini din concert. De o parte și de cealalta a ecranului cu leduri au fost așezate două imagini de dimensiuni impresionante, cu maestrul Tudor Gheorghe, așa cum îl cunoaștem cu toții din spectacole. O imagine îl prezenta pe artist în frac, cu papion, cealaltă fotografie ni-l arăta pe Tudor Gheorghe îmbrăcat în cămașă și vestă.
Teatru la Suceava, sub semnul întrebării
Pe parcursul întregului spectacol, artistul a reușit să îmbine armonios cântece de iarnă, cu piese care elogiază primăvara. Piesa „Dorul călător” („Mi-a fugit dorul de-acasă, dorul/ Cât a fost vremea frumoasă, dorul/ Și-a fugit cam dezbrăcat/ L-a prins vremea rea plecat/ Și mi-e teama c-a-nghețat, dorul…”) a fost interpretată de artist de două ori, la începutul spectacolului, dar și la final.
Printre poeziile alese cu multă atenție de Tudor Gheorghe, poezii semnate de Ioan Alexandru, George Topîrceanu, Ion Barbu sau George Bacovia, orchestrate de dirijorul Marius Hristescu, director artistic al Filarmonicii Oltenia, artistul a strecurat câteva poante „izvorâte” din viața cotidiană.
S-a amuzat la ideea unor suceveni cu funcții înalte în conducerea județului, de a găsi artiști care să facă sculpturi în gheață, dar s-a arătat neîncrezător și la ideea de a se înființa un teatru la Suceava. „S-au gândit să facă teatru la Suceava…, acum când se închid teatre mari din țară, din lipsa banilor. A, da, se poate! Vine o trupă de la București, ține un spectacol, poate încă unul…, dar cam atât. Ei o să bifeze că la Suceava s-a făcut teatru, dar nu o să aveți teatru, vă spun eu! (…) Chiar mi-a spus cineva că sunt manipulator de conștiințe. Dar cunosc cu ce se mănâncă teatrul. Asta fac. Asta mi-e meseria!”, le-a spus Tudor Gheorghe sucevenilor.
Emoție
Pe un aranjament muzical deosebit, poezia „Limină lină”, scrisă de poetul Ioan Alexandru, poezie despre care Tudor Gheorghe a spus că „are o forță mistică neostentativă”, a fost foarte apreciată de publicul sucevean. Nu au lipsit din spectacol nici alte piese muzicale foarte sensibile, una dintre ele, pe care artistul o cântă rar celor din afara granițelor, pentru că le creează o emoție prea puternică: „Bate vântul, bate dinspre țară!…suflă-n răni cu sare și pelin”.
Gestul artistului de a-și acoperi ochii atunci când aceștia plâng, sub valul de trăire pe care îl transmite fiecare vers, fiecare slovă din cântec, a impresionat și spectatorul din sală, care, vădit emoționat, a explodat în ropote de aplauze.
Au urmat alte piese despre primăvară, „Degeaba vine primăvara”, „E primăvară, iarăși, primăvară”, sau „Au înnebunit salcâmii („Au înnebunit salcâmii/ De atâta primăvară,/ Umblă despuiați prin ceruri/ Cu tot sufletu-n afară”).
Armonie
O armonie deplină s-a așternut peste întreaga suflare suceveană care a ales să petreacă două ore de cultură, uitând de telefoanele mobile, de frig, de lipsuri, de nesiguranța locului de muncă, de criză.
Poezia lui George Bacovia “Verde crud” (“Verde crud, verde crud/ Mugur alb și roz și bun/ Vis de albastru și azur/ Te mai văd, te mai aud”) s-a auzit mirific în interpretarea artistului Tudor Gheorghe și a artiștilor botoșăneni. Instrumentiștii Filarmonicii de Stat din Botoșani, împreună cu membrii Corului “Lira”, au armonizat perfect cu maestrul Tudor Gheorghe, încheind un spectacol de înaltă ținută, în aplauzele sucevenilor, la scenă deschisă.
