Dacă în toate care se întâmplă în lumea asta există și un mesaj ascuns, atunci înfrângerea Stelei de săptămâna trecută își are, și ea, mesajul ei. Cred că destinatarul acestui mesaj este patronul echipei. Nu jucătorii, nu antrenorul, nu suporterii. Vă propun un mic exercițiu de gândire pe o platformă creștină.
Premisa de la care pornesc este faptul că Gigi Becali este un om credincios, așa cum se laudă. În calitatea de credincios, Gigi susține că Dumnezeu îl ajută pentru că se roagă. Din start, în trufia lui, nu admite că, poate, și patronul englezilor se roagă. Și poate se roagă mai sincer, mai mult, mai expresiv, mai umil. De aceea rugăciunile lui au fost ascultate!
Am auzit de mai multe ori metafora – inepție cum că Dumnezeu este român. Gigi a trecut și el pe lângă această metaforă. Fraților, dacă vreți să susțineți așa ceva, trebuie să admiteți că, în cadrul aceleiași metafore, Dumnezeu este și român, și irlandez, și chinez, deoarece e Atotputernic. Dar să reduci puterea divină doar la calitatea de român, asta e prea de tot. În seara înfrângerii Dumnezeu a fost englez.
Siguranța lui Gigi de dinainte de meci cum că Dumnezeu va fi cu noi este aberantă. Înseamnă că el cunoaște planurile lui Dumnezeu, ceea ce, în Biblie, este contrazis. Nimeni nu cunoaște planurile lui Dumnezeu, nici măcar Mântuitorul! Întrebați un teolog pe tema asta. Iar lecția pe care a luat-o credinciosul Gigi e foarte clară: până la 2-0 pentru Steaua, Dumnezeu i-a dat impresia latifundiarului din pipera că va ține cu noi. Ca să-i fie clar că a greșit, scorul final a fost de 4-2. Poate că, repet ce spuneam mai sus, englezii s-au rugat mai mult, mai sincer, mai profund. Și, fără îndoială, văzând scorul final, mai eficient.
Există o expresie de proveniență biblică: bănuțul văduvei. Este darul pe care-l face, din puținul ei, o femeie amărâtă, săracă și văduvă. Un dar mai apreciat decât cele ale bogaților care, pentru a dărui, nu fac nici un sacrificiu. Văduva dăruiește într-un anonimat total. Gigi nu face bine, dăruind, pentru binele în sine, ci pentru a se lăuda că face bine. El dăruiește din preaplinul lui financiar cu televiziunile de față, într-un exercițiu de trufie tipică. El se laudă că e mărinimos și că, din cauza asta, Dumnezeu îl iubește. Cum ar veni, Gigi cumpără și bunăvoința lui Dumnezeu și, prin asta, pe Dumnezeu însuși, ca și cum acesta ar fi un moderator tv calic și dornic de bani și glorie!
Apoi se declară cel mai puternic om din România. Trufia, dacă nu știa Gigi, este unul din păcatele capitale. Pe lângă analiștii politici pe care a declarat că poate să-i cumpere, patronul Stelei și-ar cumpăra mai bine un teolog care să-i spună ce și cum e cu credința creștină. Și, în general, cu alte credințe.
Tot în logica presupusei credințe a lui Gigi, declarația că Necuratul a înfrânt Steaua este o blasfemie. Păi, dragă Gigi, dacă Dumnezeu a vrut să câștige englezii, înseamnă că asta e opera Necuratului? Doamne ferește și apără. Că apărarea Stelei nu e în stare!
