Tromboane CFR?

Dau să salut cu entuziasm anunțurile promoționale ce însoțesc lansarea noului Mers al Trenurilor și, în cele din urmă, ezit: nu cumva mă bucur de pomană? E foarte fain ceea ce ne comunică Autoritatea de Reformă Feroviară (na, că a ajuns reforma și la CFR!), însă nu cumva doar afară-i vopsit gardul? Președintele ARF se laudă că, în sfârșit, încep să se scurteze timpii de mers (în prezent, de-a dreptul ridicoli): „Cel mai spectaculos este pe București-Suceava, unde în momentul de față trenul parcurge distanța în 6 ore și 40 de minute. Este, dacă vreți, un tren expres care reunește reședințele de județ din Moldova cu Bucureștiul (n.n.: nu chiar toate din Moldova, or mai fi și altele). Va opri în Ploiești, Buzău, Focșani, Bacău și Suceava.” Dacă vrem? Cum să nu vrem?
Dar unde-i trenul, mânca-l-aș, că l-am căutat cu lupa în noul Mers al Trenurilor și nu-i! Prima suspiciune a fost de trombon electoral, doar până mai ieri a fost anotimpul turnării gogoșilor și numai luna de pe cer a rămas nepromisă. Cică, totuși, nu-l vedem, dar este, înlocuindu-l pe IR 1650. Gândul cel bun o fi venit după ce noul Mers se afla la tipar, așa că expresul de Moldova n-a mai avut cum să apară în pagina „oficiosului”. Mă rog, mai bine mai târziu decât niciodată – să fie primit!
Dar se face primăvară cu o singură floricică? Președintele ARF, Dobre, ne bucură și cu alte vești: pe trei destinații intens solicitate, între care București-Suceava și București-Iași, „timpii de mers au fost diminuați prin mici lucrări la calea ferată (…) și prin eliminarea unor opriri care nu erau comerciale”. Dacă rămânea cum scrie în Mers, „înnoitul” IC 1650 ajunge la destinație nu mai devreme, ci mai târziu, și nu c-ar renunța la opriri păguboase, ci adăugându-și altele (Dolhasca, Mizil), adică, pe dos față de promisiunile ARF. Dar să vedem trenurile rămase „bune în grad”: IR 1752 câștigă 2 (două!) minute, în vreme ce IR 1654 pierde 15 – adică, nimic nou, doar obișnuitele jocuri de cifre când se trece de la un orar la altul. Iar pe secția Iași-București, și IR 1662, și IR 1664 ajung în Capitală… cu câteva minute mai târziu decât până acum! Asta o fi însemnând reformă la români: regresul = progres!
Viteza comercială ridicolă a trenurilor noastre, pricinuită în primul rând de subfinanțarea CFR (trist evidențiată de starea deplorabilă a căii), continuă să fie afectată și de lungile staționări inutile, așezate în grafic doar „ca să fie”, pe post de tampon absorbant al eventualelor întârzieri din parcurs. ARF vorbește despre „eliminarea opririlor necomerciale”, dar nu vede că, fără nici un temei tehnic (schimbări de locomotive, detașări/atașări de vagoane, necesități de mișcare etc.) IR 1838 îmbătrânește fără rost 12 minute la Suceava, IR 1832, tot 12, IR 1834, 15 minute. Prin tradiție (acolo, cândva, locomotivele cu aburi „beau apă”), trenurile ard gazul (la propriu!) de pomană la Vișeu de Jos și prin alte gări uitate, în vreme ce automotoarele particularilor aplică strict regula de 1 minut orice staționare.
Odată și odată, se justificau opririle la Crasna, de unde pornea ramificația spre Huși. La Huși nu mai circulă trenuri de cine știe când, dar oprirea la Crasna este păstrată cu sfințenie, deși nu urcă și nu coboară nimeni. Parazite sunt și opririle mai tuturor trenurilor interregio la Dolhasca (zice-se că-i oraș!), fiindcă nu se mai circulă spre Fălticeni, la Floreni (s-a desființat linia spre Dornișoara) ori Bârnova (nu se mai justifică tehnic) sau Buhăiești (nici picior de călător). Curajosul proiect al trenurilor exprese care ar staționa doar în orașele reședință de județ rămâne, în anumite zone, iluzoriu: doar n-o să treacă expresul ca vântul prin Bârlad, spre a opri la Vaslui! Visurile-s frumoase, realitatea-i dură: fără reabilitarea (costisitoare!) căii de rulare, toate celelalte soluții, deși, în felul ei, fiecare necesară, nu rezolvă mai mult decât frecția la un picior de lemn. Banii Ministerului Transporturilor sunt dirijați cu precădere către autostrăzi, motiv pentru care și TAROM-ul, și Calea Ferată n-au cum ține pasul cu performanțele Europei din care, cu onoare, facem parte. Drept pentru care reforma feroviară, câtă vreme bănuții n-ajung să înlocuiască șina așchiată, rămâne formă fără fond.
PS
Am aflat, din presă, despre primul spectacol al Teatrului din Suceava. M-aș fi bucurat să-l aplaud la fața locului. N-a fost să fie; folosesc acest colț de pagină spre a ura noului lăcaș al Thaliei izbânzi scenice și apăsări cât mai puține. Noroc și viață lungă!
PS 2
Să vezi și, în ruptul capului, să nu crezi! Onorabilii care au cercetat teza Codruței Kovesi declară că s-a plagiat puțintel (nu s-a furat un bou, ci doar un ou), însă lucrarea este „sub standardele de calitate ale unei teze de doctorat”. Iar titlul de doctor rămâne! Cum vine asta? Doctoratul se obține în temeiul unei teze. Păi dacă-i „sub standarde”? Hai că totu-i cusut cu „rață” albă!