Galeria de artă de la etajul Muzeului de Științele Naturii din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava găzduiește, de la sfârșitul săptămânii trecute, expoziția cu genericul „Troienele Bucovinei”, aparținând pictorului sucevean George L. Ostafi. Cu gândul la zăpezile de altădată, la iernile copilăriei „când omătul se ridica până la coama șurii” de unde începea derdelușul, Conu’ Jorj, acum la vârstă septuagenară, rememorează și așterne pe pânză poveștile și amintirile feerice ale anotimpului alb. Exersându-se liber, neîngrădit, într-un cântec prelung, fără partitură, acompaniat parcă de clinchetul zurgălăilor săniilor, George L. Ostafi ne poartă într-o lume de basm. O lume conturată de lucrările cu titluri ca „Poezia zăpezii”, „De-acolo vine Moș Crăciun”, „Mireasa în alb”, „Iarna la cabana vânătorilor”, „Viscol la schitul vechi”, „Sania bunicului”, „Bordeiul pădurarilor”, „Călăreți în viscol”, „Iarna la hulpărie”…Până la urmă toate acestea sunt doar o privire îndărăt, către vremurile în care iarna, cu precădere aici în Bucovina, era anotimpul de taină al curățirii sufletești, al postului dinaintea Crăciunului, al colindelor, al cetelor de mascați, al plugușorului și al Anului Nou. Al iernilor cu omăt bogat și curat, pufos ca și cozonacul de sărbători. O adevărată poveste din ce în ce mai îndepărtată de „iarna” de azi. Stau mărturie pânzele cu risipă de alb, pânzele cu amintiri ale lui Conu’ Jorj și versurile sale pe care mi le-a șoptit la plecare: „Din cerul de-a pururea bun, / Dintre zăpezi, ca un ecou; / De-acolo vine Moș Crăciun, / De-acolo vine Anul nou”.
