Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului

Cel care vede chiar urmă de ură în inima lui față de orice om și față de orice greșeală a lui, acesta nu-L iubește deloc pe Dumnezeu. Pentru că iubirea față Dumnezeu nu îngăduie deloc ura împotriva aproapelui.
Să nu spui „nu-l urăsc pe fratele meu” în momentul în care nu vrei să-ți amintești de el. Ascultă ce zice profetul Moise: „Să nu dușmănești pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porți păcatul lui” (Levitic 19, 17).
Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului. Deci, când mintea cugetă la persoana fratelui tău și simte tristețe, este vădit că-i ține răutate, căci „căile celor care țin minte răul duc la moarte duhovnicească” (Pilde 12, 28) pentru că „fiecare dintre cei care țin minte răul este călcător al Legii” (Pilde 21, 24).
La vreme de liniște, să nu-ți amintești de cele pe care ți le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în față, fie a spus altuia, și ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ținerii de minte a răului. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
(Glasul Sfinților Părinți, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 295-296, Doxologia.ro)