Tristețe și bucurie de Adormirea Maicii Domnului

Pe 15 august, toți creștinii rememorează momentul când Maica Domnului nostru și-a dat sufletul în mâinile Fiului ei
Înștiințată din vreme de plecarea din această lume, Sfânta Maria a avut vreme să se pregătească pentru aceasta; sfinții apostoli au fost aduși de Sfântul Duh din toate colțurile lumii, ca să-și poată lua rămas-bun. Minunile au însoțit punerea Preacuratei în mormânt, căci necredincioșii au vrut să-i necinstească sfântul trup și au orbit, semn al sufletului lor orb, lipsit de lumina Adevărului. Dar prin mila Domnului au fost vindecați, când și-au dat seama de greșeală și și-au cerut iertare. Numai Sfântul Apostol Toma nu a fost de față la înmormântare, dar amărăciunea lui s-a preschimbat în bucurie, căci, deschizându-se mormântul pentru a mai vedea și el o dată chipul Sfintei Fecioare, n-au mai găsit decât giulgiul, semn că trupul ei a fost înălțat la cer.
Astfel, toată durerea se transformă în speranță, căci Maica Domnului, adormind pe pământ, s-a mutat la cer, de unde se roagă pentru noi și ne ocrotește.
Jalea naturii
Plini de mâhnire, creștinii au interpretat schimbările de anotimp ca fiind semne ale tristeții naturii, care regretă plecarea Sfintei Fecioare. Credințele populare spun că din acest moment iarba nu mai crește, iar frunzele încep să se îngălbenească. În școală învățăm că nu este chiar așa; dar aceste legende ascund o tainică poezie și multă credință. De aceea, să vă spun o poveste:
„Nu știu dacă a mai fost cândva vreo femeie pe lumea asta atât de asuprită, de necăjită și de amărâtă, cum a fost Maica Domnului! Abia a născut ea pe Iisus, Mântuitorul lumii, și iată că împăratul Irod, temându-se că Acesta îi va lua tronul împărătesc, dete poruncă ostașilor săi ca să taie pe toți pruncii de la doi ani în jos mai mici, cugetând că-L vor afla și pe Iisus printre ei și-L vor tăia și pe Dânsul. Din pricina aceasta apoi, amenințată fiind atât ea, cât și Fiul său cu moartea, a trebuit să fugă cu Dânsul și cu logodnicul ei, Iosif, din Vifleem, călare pe măgari, într-o pustietate, unde petrecură tustrei într-o cetate până după moartea lui Irod.
N-a apucat însă bine a scăpa de prigonirea lui Irod, și iată că acum se răsculară asupra Fiului său Iisus mai-marii și bătrânii iudeilor, care nu erau înțeleși cu învățătura Lui cea nouă, căutând și aceștia toate chipurile și mijloacele cum ar putea pune mâna pe Dânsul ca să-I curme firul vieții. Și, în răutatea inimii lor, atâta ce-L urmăriră și-L prigoniră, până ce în urma urmelor, puind mâna pe Dânsul, Îl batjocoriră și chinuiră în tot felul, iar după aceea, ca paharul amărăciunii Maicii Sale să fie cu vârf, Îl răstigniră pe cruce între doi lotri.
Văzând acestea Maica Domnului, o mai duse cât o mai duse, iar mai pe urmă, părăsind această lume plină de răutate și de păcate, își dete sufletul, care se urcă la cer spre a se ruga acolo pentru noi oamenii.
Și jalea și durerea, când a adormit Maica Domnului, au fost pretutindeni așa de mari și de pătrunzătoare, că până și pomii cu poamele cele mai frumoase și mai alese s-au adunat la un loc și s-au format dintr-înșii un pom mare, care s-a pus în fruntea procesiunii cu care a fost petrecută Maica Domnului la mormânt.
Și de atunci este datină în cele mai multe părți de a se duce, când se înmormântează vreun mort, un pom încărcat cu tot felul de poame înaintea acestuia.
Dar nu numai atâta, ci jalea și întristarea ce au cuprins lumea după Adormirea Maicii Domnului au fost așa de mari, că până chiar și frunzele tuturor pomilor și ale pâinilor s-au îngălbenit de durere și mâhnire.
Iar bostanul, păpușoiul și haldanul au făcut un mănunchi mare și frumos din floarea-soarelui și le-au pus în chip de cunună pe sicriul Maicii Domnului și astfel fu ea apoi dusă la locașul ei cel veșnic. Și de atunci vine apoi că în tot anul pe timpul acela, când se serbează Adormirea Maicii Domnului, perii, merii, păpușoii, bostanii și haldanii se coc și se îngălbenesc.
Iar în urma acestora vine apoi jalea cea mare, adică iarna.“
(Poveste aleasă din lucrarea Carte de credințe întru Maica Precista, Născătoarea de Dumnezeu, Muzeul Țăranului Român, București)
Adormirea Maicii Domnului în calendarul popular
Pentru că este o sărbătoare atât de importantă pentru sufletul lor, strămoșii noștri au făcut din această zi un punct de reper în calendarul ocupațiilor lor de vară-toamnă. Acum se adună ultimele plante de leac; unele femei le puneau la icoana Maicii Domnului, ca să aibă putere de vindecare mai mare.
Tot în această zi, femeile se îngrijesc de sufletele morților: duc la biserică prune și struguri timpurii, după frumosul obicei de a duce la biserică, spre sfințire, primele roade ale gospodăriei din fiecare anotimp.
Tot acum, după cum s-a stabilit din vremuri străvechi, ciobanii coboară oile de la munte și le adăpostesc pe lângă sat, la pășunea de iarnă. În munte se face deja frig și nu se mai găsește iarbă, lupii și urșii, care găsesc mai puțină mâncare, atacă turmele…
Ziua este importantă și pentru vii: pentru că încep să se coacă strugurii, proprietarii tocmesc pândari care să izgonească păsările pofticioase și hoții.
Și pentru agricultură începe o perioadă importantă, căci între cele două Sântămării țăranii fac semănăturile de toamnă: grâu, orz, secară.
Află mai mult
Domnul Iisus Hristos a venit în lume prin Maica Domnului. Ea L-a însoțit mereu pe Fiul ei, a stat în umbra Lui cu smerenie și dragoste și a strâns faptele și cuvintele Sale în inima ei, să-i fie izvor de credință și înțelepciune. De aceea, viața Preacuratei Fecioare este un model de urmat pentru noi toți.
Multe sărbători îi sunt dedicate Maicii Domnului și marchează principalele momente ale vieții ei: Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana (9 decembrie); Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie); Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie); Buna Vestire (25 martie); Adormirea Maicii Domnului (15 august) etc.
Mic glosar de termeni populari
bostan: dovleac
haldan: aldan, cânepă de toamnă
zi onomastică: zi de sărbătoare pentru cei al căror nume de botez coincide cu numele unui sfânt sărbătorit în ziua respectivă
păpușoi: porumb.
Știați că…
Oamenii au numit cele două mari sărbători, a nașterii Sfintei Fecioare și a adormirii ei, Sfânta Maria Mică și Sfânta Maria Mare? Sărbătoarea „adormirii“ este „mare“ cu adevărat, căci reprezintă nașterea în cer a Sfintei Fecioare…
Din bună-cuviință și respect pentru momentul „adormirii“, mulți dintre cei ce poartă numele Maicii Domnului, Maria, Mariana, Marin, nu-și sărbătoresc ziua onomastică pe 15 august, ci pe 8 septembrie?
Află mai mult
Din cântece, povești, legende, proverbe și credințe poți să afli o mulțime de lucruri despre viața țăranilor, dacă ești atent. O doină ciobănească spune:
De Sânta Maria Mare
Cobor oile la vale
Și se duc și nu mai vin
Pânâ la Sfântuâ Constantin.
Vezi, de multă vreme există obiceiul de a urca oile în munte de Sfinții Constantin și Elena (21 mai) și de a le coborî de Adormirea Maicii Domnului (15 august)! Sărbătorile religioase foloseau sătenilor nu numai pentru suflet, ci și pentru ocupațiile zilnice.
(Sursa: Ziarul Lumina)