TRIST FINAL DE CAMPIONAT

Există, în România, doi arbitri care, de regulă, nu primesc mai mult de două stele: Serea și Heleșteanu. Ăsta-i destinul lor. Pot să arbitreze dumnezeiește, mai mult de două stele n-au voie să se rânduiască în aprecierea acestor „cavaleri ai fluierului” cu statut de tolerați în fotbalul românesc. La Bistrița, Serea n-a văzut (omenește) o tragere de tricou pe care n-au observat-o nici comentatorii TV decât la a doua reluare. Șo pe el! Se pare că focșăneanul n-are pile și proptele, iar a greși în dauna „Stelei” echivalează cu un delict federal. Corpodean, Salomir & comp. comit ades erori similare – pe ei nu-i așază nimeni la stâlpul infamiei! Memorabila prestație a lui Heleșteanu la Petroșani a fost notată iarăși cu fatidicele două stele, deși le-ar merita pe toate cele din steagul Europei! Este singurul arbitru român care are curajul să încerce a stârpi golănia din fotbal, aplicând cu rigoare regulamentul și-n spirit, și-n literă. Între poncifurile gazetăriei sportive se află, la loc de cinste, sintagmele „se dă” ori „nu se dă”: „în astfel de situație, nu se dă penalti”. De ce să nu se dea? A fost fault în careu? Regulamentul spune clar: penalti. Fără a preciza, prin cine știe ce gradare cu șublerul, gravitatea infracțiunii. Când începi să apreciezi „cât de fault” a fost, te situezi din plecare în afara reglementărilor FIFA. Dar, mă rog, asta-i altă chestiune. Cum mi-s fiu de ceferist, și-ntr-o vreme amic cu Mircea Lucescu, sigur că am o anume simpatie (nedeslușită) pentru „Rapid” – chit că echipa din Giulești deține, cu CFR-ul, o relație similară cam cu aceea dintre Sucă și Prefectură. Isprăvile „Rapidului” la Petroșani mi-au lăsat, însă, un gust amarnic de… amar. Trupa lui Lucescu junior nu numai că nu știe să piardă, dar afișează și un dispreț ciocoiesc față de adversar, care poate fi călcat în picioare (la propriu) doar pentru că onor echipa lui Dinu Vamă viețuiește în elita fotbalului autohton. Fenomen care (fotbalul) a-nceput să canalizeze tot mai mult energiile negative latente în cartierele-dormitor bucureștene, unde cultura pumnului cere mereu debușeuri și argumentul „cap în gură” este conjugat ilicit cu statutul suporterului devotat. La Petroșani, unde Heleșteanu a eliminat cinci rapidiști, izbutind astfel recordul în materie, ar mai fi putut vedea cartonașul roșu, strict regulamentar, încă cel puțin doi dintre elevii lui Lucescu. Comentariile pe marginea primei eliminări (Daniel Niculae) se mărginesc să observe că talpa (oribilă ca intenție și oricum penalizabilă cu roșu) n-a atins adversarul. Dacă s-ar fi urmărit atent faza până la capătul traiectoriei, era ușor de observat că gheata lui Niculae a aterizat, în final, exact pe laba piciorului bietului fotbalist de pe Jii. Două infracțiuni grave în aceeași clipită! Dar toate ca toate. Dincolo de întâmplările din teren, bomboana pe colivă au așezat-o declarațiile mârlănești ale lui Viorel Moldovan. „Onorabilul” consideră România „o țară de jeg.” Pentru a continua: „Sunt dezgustat de jegurile și de nesimțirea totală din România. N-am văzut în viața mea o așa țară de sălbatici!” Țara în care s-a născut! Pentru astfel de monstruoasă porcărie, eu unul (poate și Dvs.) îi acord lui Viorel Moldovan cartonaș roșu pe viață. M-a obligat să uit tot ce a izbutit până acum pentru Națională și să-mi amintesc mai degrabă faulturile golănești prin care s-a remarcat doar cu o etapă înainte, când un arbitru anesteziat de faima infractorului nu i-a arătat barem cartonașul galben. În această țară „jegoasă”, Moldovan a învățat alfabetul fotbalului, a câștigat munți de bani și s-a bucurat de nedezmințită simpatie generală. Țara asta „de jeg” l-a ținut pe palme și i-a oferit din belșug lapte și miere. Iată-l cum gândea de fapt! A dat cu copita în doniță exact la sfârșit de carieră! Și minte: se retrage din pricina „jegului” românesc, tot așa precum Copos se retrage datorită… persecutării micilor întreprinderi! Sadoveanu distingea, în România, doar două clase: cei care consumă fără să producă și cei care produc fără să consume. Fotbaliștii se încadrează în prima categorie: consumă regește și produc doar circ. Și pâinea, și circul, sunt necesare oricând și pretutindeni. Numai că fiecare trebuie să-și știe locul și lungul nasului, respectându-și menirea. Nu țara-i jegoasă, ci comportarea „Rapidului” la Petroșani și declarațiile lui Moldovan. Bravo, Heleșteanu!