Tributul de goluri

Este destul de ciudat ca timp de două zile înaintea unui meci al echipei naționale, cu un adversar deloc oarecare, alt subiect a ținut pagina întâi a ziarelor de sport, ba chiar și a celor generaliste! Iar după această gură de aer tricoloră atenția se va focaliza în același loc. Dar până atunci, să profităm și noi… Am reușit să-i învingem pe turci, ceea ce nu ne creează probleme suplimentare înaintea sezonului de toamnă. În prima repriză am avut senzația unui meci în deplasare, așezare prudentă și joc pe contraatac, de parcă repetam partitura pentru Sofia. Ne-am intrat în rolul de gazde neospitaliere după pauză și i-am pus la respect pe osmanlâii care veniseră după un alt fel de tribut. E inutil să-i mai remarcăm pe Mutu și pe Dică, fiindcă se remarcă ei singuri. În ce-l privește pe Marica, eu cred că principala sa calitate este această vitalitate ieșită din comun, cu care își copleșește pur și simplu adversarii! Privindu-l pe Petre Marin mă minunam de destinul acestuia, fotbalul mare ignorându-i toată tinerețea “competițională”.
Aruncând o privire și către isprăvile adversarilor noștri, alții decât cei de miercuri seară, observăm că cei cu care ne batem direct, olandezii și bulgarii, au probleme mari, neașteptate chiar, în timp ce nebăgații în seamă bieloruși pleznesc de sănătate tocmai acum, când urmează să ne întâlnească pe noi, pe terenul lor. Și-au adus antrenor neamț care s-a pus pe treabă gospodărește și se prefigurează un obstacol deloc facil. Ar fi păcat să pierdem puncte la terți, ne-am întoarce pe picior de egalitate cu Bulgaria și iar va trebui să jucăm cu cuțitele pe masă. Așa că primul pas, cel cu Belarus, devine unul mai important decât credeam. Vedem cu toții de ce rezultate a fost în stare o altă echipă din spațiul ex-sovietic, Armenia, care a învins Polonia și a remizat cu Portugalia, adică primele două favorite la calificare!