Treptele mântuirii personale

Mântuirea personală se realizează prin intermediul a două trepte, una care are în vedere pregătirea credinciosului în vederea renașterii lui spirituale în Hristos, iar alta care se refera la sălășluirea lui Hristos în credincios.
Pregătirea credinciosului în vederea mântuirii personale are diferite forme. Astfel, pregătirea celor ce s-au botezat la Cincizecime a început prin cuvântul lui Petru, care a provocat în ei „străpungerea inimii” și dorința de a se mântui prin alipirea la Hristos. Pregătirea lui Saul a fost provocată de arătarea nemijlocita a lui Hristos pe drumul Damascului, iar Apostolii au fost pregătiți pentru primirea Duhului Sfânt de Mântuitorul însuși, într-un răstimp de trei ani.
Desființarea păcatului strămoșesc
În general însă, sufletul credinciosului este mișcat de har în ambianța ce iradiază din Biserica. Hristos lucrează înainte de Botez asupra lui prin cuvântul unui credincios care-L are pe Duhul Sfânt în sine și care face parte din Biserică. Această lucrare nu este numai o lucrare prin cuvânt, ci și prin convingerea celui ce vorbește, prin viața sa închinată lui Hristos. Desigur, înainte de renașterea credinciosului, harul lucrează din afara sufletului asupra lui, iar prin renaștere se sălășluiește în el.
Dimpotrivă, Satana lucrează până la Botez înlăuntrul sufletului, iar din acel moment lucrează din afara lui. Dar cuvântul de chemare la Hristos, ca să pregătească pe cel ce vrea să se unească cu El, trebuie să pornească din plinătatea Bisericii, în care se trăiește moartea cu Hristos și arvuna învierii Lui. Ca urmare, pregătirea omului în vederea Botezului se face pe lângă Biserica, sub puterea lui Hristos, care iradiază din ea, și este o pregătire a intrării omului în Biserică.
Desființarea păcatului strămoșesc
Sălășluirea lui Hristos în credincios se produce prin Taina Botezului, ca intrare a omului în Biserică. Botezul constă în desființarea păcatului strămoșesc și a celorlalte păcate săvârșite din puterea păcatului strămoșesc, dar și în sălășluirea lui Hristos sau a harului Lui în ființa credinciosului, ca început al vieții noi. Duhul lui Hristos S-a introdus intim în subiectul uman cu lucrarea Lui, încât acesta simte o pornire către unirea cu Hristos și către faptele iubirii ce rezultă din ea. Începe astfel o viață nouă în om, o viață orientată spre ferirea de păcate și spre săvârșirea voii lui Hristos, în relație de comuniune reciprocă.
Focul harului
Pornind de la faptul că harul este însăși Persoana lui Hristos, Diadoh al Foticeii spune că: „La început harul își ascunde prezența în cei botezați, așteptând hotărârea sufletului, ca atunci când omul se va întoarce cu tărie spre Domnul să-și arate printr-o negrăită simțire prezența sa în inima lui. Deci, dacă omul începe să sporească în păzirea poruncilor și să roage neîncetat pe Domnul Iisus, focul Sfântului Har se va revărsa și peste simțurile mai din afară ale inimii, arzând cu totul neghina păcatului”.
Acest foc al harului este mijlocul prin care Hristos purifică ființa noastră de egoism, datorită morții și învierii tainice cu El, și ne deschide către iubirea față de Dumnezeu și semeni. Prin moartea și învierea noastră tainică cu El, care ne purifica de egoismul nostru, sporim în dragostea lui Hristos pe două căi.
Calea poruncilor și calea „sfaturilor evanghelice”
Astfel, Sfântul Maxim spune că: „Scriptura nu înlătură nimic din cele date nouă de Dumnezeu spre folosire, dar pedepsește lipsa de măsură și judecată”. Aceasta este calea poruncilor, deschisă tuturor creștinilor. În schimb, există și calea „sfaturilor evanghelice”, care nu trebuie să ne umple de mândrie înaintea lui Dumnezeu, căci ele umplu niște goluri în împlinirea poruncilor. Cel ce-și descoperă aceasta chemare, cum este monahul, trebuie să o ia în serios, fără să socotească însă că face mai mult decât era dator să facă. Toți creștinii pot câștiga unii de la alții, contribuind astfel la îmbogățirea reciprocă a tuturor, iar în același timp și la zidirea Trupului lui Hristos, care este Biserica. Prin Sfântul Botez, Hristos Se sălășluiește în noi, pentru ca prin împlinirea poruncilor sau prin sfaturile evanghelice să ne ridice la viața de comuniune cu Sfânta Treime și cu credincioșii, spre edificarea Bisericii ca trup al Său.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu
Sursa: www.crestinortodox.ro