Trenurile noastre toate…

În fiecare an, Moș Nicolae ne aduce același cadou, dar mai stafidit și mai pirpiriu: Mersul Trenurilor. Încetul cu încetul, harta căilor ferate devine tot mai… albastră (culoare ce marchează „liniile CFR pe care nu circulă trenuri de călători”). După ce, anii trecuți, Rădăuțiul a rămas fără tren și cu gara în buruieni, a venit rândul altui important oraș bucovinean: s-a închis oficial și linia Dolhasca – Fălticeni! Era o secție intens circulată, cu 8 perechi de trenuri pe zi și circa 40 călători/tren. Dar nu atât cifra nespectaculoasă a călătorilor (alte secții rămân în funcțiune cu și mai puțini pasageri/tren) a scos ruta din peisajul feroviar, cât neregulile sesizate de DNA în administrarea firmei Regiotrans Brașov, precum și hibele de ordin tehnic ale automotoarelor scoase la pensie în străinătate și, la mâna doua, luate ca noi de operatorii români. Cum-necum, pe valea Șomuzului nu mai trece trenul. Trist, dar asta e. „La 10 octombrie 1887, populația din Fălticeni a întâmpinat cu flori și urale sosirea primului tren în vechiul târg moldovenesc” – scrie în Enciclopedia CFR. A fost odată… Nu-i cel mai vechi traseu feroviar românesc închis la apariția noului Mers al Trenurilor. S-au șters de pe harta căilor ferate și cea dintâi linie și cea dintâi gară construite pe teritoriul actual al țării: Oravița-Baziaș. Gara Oravița, prima stație de la noi destinată uzului călătorilor și personalului tehnic (1849) a rămas ca o insulă, tăindu-i-se legătura ombilicală cu Berzovia și, astfel, amândouă ieșirile, fie spre Gătaia-Buziaș, fie către Reșița-Caransebeș. În clădirea stației a funcționat și cel dintâi lift din spațiul românesc (cobora călătorii la peron de la nivelul străzii). A fost desființat în 1993, spre a face loc unui chioșc cu tutun și napolitane. Având în vedere că și secția București-Giurgiu, prima cale ferată din Principate (1869), a fost pur și simplu abandonată de vreo 20 de ani, închisă și lăsată pradă ruginii din pricina unui amărât de pod, s-ar putea spune cu îndreptățire despre Compania de Căi Ferate CFR S.A. că-și taie cu inconștiență propriile rădăcini. Barem de ochii lumii, aceste repere de reală însemnătate pentru istoria oricărei națiuni se cuveneau prezervate, fie și numai în scop turistic; dacă n-are și mereu n-are Ministerul bani, atunci apelându-se la organele locale și la fonduri europene. Ca să nu mai vorbim și despre improvizația numită „Muzeul Căilor Ferate”, de necomparat cu instituțiile similare din țările vecine, darămite cu cele din USA, Anglia, India ș.m.a. Se pare că nu prea au „organ” ceferiștii de azi pentru istoria nației, ori necontenita afluire către autostrăzi (ce se construiesc ziua și se dărâmă noaptea) a fondurilor rămase după tradiționala impozitare „la sursă” nu mai lasă loc și la discuții cu tema „a fost odată”… În rest, ce ar mai fi de zis după această primă „repede ochire” peste filele Mersului Trenurilor? Noi desființări de linii, pe bandă rulantă: Costești-Roșiori, Băbeni-Alunu, Jimbolia-Lovrin, Cărpiniș-Ionel, Caransebeș-Bouțari, Jebel-Liebling, Nădab-Grăniceri, Șibot-Cugir, Jebel-Giera… Funiile de cifre reprezentând orariile din tabele s-au rărit și ele ca dinții babei, conform dictonului „patriei, cât mai puțin trenuri”. Au mai rămas 2 din 4 spre Câmpulung, 2 din 5 spre Curtea de Argeș, la fel către Turnu Măgurele, 2 din 6 la Zimnicea, 3 din 8 spre Hunedoara, 3 din 6 către Timișoara (de la Radna), doar 1 din 3 spre Praid și tot așa înainte. La Tulcea, în toiul verii, când se presupune important aflux turistic către Deltă, ajunge un singur amărât de personal în 24 de ore și, evident, nu mai există nici o legătură directă cu Capitala. Cât privește viteza înduioșătoare a trenurilor noastre, nimic nou. Am avut și noi, în 2015, două inter-regio-uri fulger-tunet-trăsnet, care, pe linia reabilitată București-Constanța, parcurgeau 225 de km. în fix două ore – performanță aproape de nivel european. N-au dansat decât o vară: trenurile cu pricina figurează și acum în noul Oficios, dar li s-au adăugat 10 minute în plus la timpii de mers. Probabil, la anul încă 10… și tot așa până la victoria finală! S-a mai revenit, pe ici-colo, la dotarea garniturilor de lung parcurs cu vagoane de clasa I-a (cine și cu câtă minte le-a scos anul trecut?), dar ca să ajungi de la București tocmai la Sighetul Marmației, CFR nu-ți oferă decât deliciile călătoriei la inter-regio cu clasa a a II-a. Ca la noi, la nimenea!