Greu cu poezia, când e să se cunune cu muzica! Încep cu refrenul unui astfel de text promovat pe net: „Seara pe bar ai gustul de Tequilla / Și dimineața la cafea ești sweet vanilla / Cum să iau somn, când nu pot să îți pun nici pila / Zici că-i trial, să-ți țin pe fire / ring me alarm, cineva să-mi dea trezirea / Ring me alarm, cineva să-mi dea trezirea.” Iată și comentariul admirativ postat pe net de criticii literari de la „Radio Doza”: „Versurile melodiei „Tequilla” interpretată de către Matteo și lansată pe YouTube pe 06 octombrie 2025 surprind o relație intensă, dar instabilă, în care pasiunea și confuzia se amestecă într-un joc periculos al atracției. Personajul principal descrie o femeie duală – Seara pe bar ai gustul de Tequilla / și dimineața la cafea ești sweet vanilla – o metaforă pentru schimbarea bruscă dintre seducție și inocență. Această alternanță între extreme provoacă neliniște și dependență, lăsându-l pe narator captiv într-un ciclu de fascinație și epuizare. Sintagma ring me alarm accentuează senzația de pierdere a controlului, de avertisment interior că relația e toxică, dar imposibil de evitat.” În esență, ar fi vorba despre o „conștientizare amară: relația e un carusel din care nu se poate coborî ușor, o poveste modernă despre dragoste, obsesie și pierderea de sine în fața farmecului instabil al celălalt.” După refren se denudează și miezul „relației intense, dar instabile”: „Zici că sunt trial, mă ține pe fire / Ba rece, ba caldă, ba o scaldă, sunt în denial / Zero mândrie, plus insomnie ca moneda / Tu ai două fețe și te dai cum știi tu mai bine / Cred că mi-a venit și mama / Să mă firesc de dama/ Pe care doar la această seară o apucă drama / Am încurcat-o rău, belea pe capul meu / Am boomerang în ADN, când mă-ntorc mereu.” Deplin firească și motivată chemarea din refren a personajului angoasat –„Cineva să-mi dea trezirea!”, fiindcă restul „versurilor” atestă același zăpăcit talmeș-balmeș născut de „boomerangul” unui ADN năucit. Mai știi, o fi totuși vorba de poezie și mi s-au pierdut mie reperele care mă ajutau s-o înțeleg!
Mulți au încercat să definească poezia, nimeni n-a izbutit până la capăt, s-au spus sumedenie de vorbe strălucite (amintiți-l doar pe Voltaire: „Poezia este muzica sufletului, a sufletelor mari și sensibile”), dar cei care au încercat definiri prea concrete și riguros exacte, de regulă au eșuat până în preajma ridicolului. Cazul formulei propuse de Power point, produs, cum se știe, de imbatabilul Microsoft: „Textul scris sub forma unor versuri (rânduri scurte așezate unul sub celălalt) este o poezie.” Fals! „Poezie” vine de la „facere”, sau „creare”, implicând generos caratele eternului uman, și chiar dacă „nu e om să nu fi scris o poezie”, și-i plină lumea de „poeți” apți să clădească „un rând scurt peste celălalt”, drumul către cetatea adevăratei poezii rămâne interzis făcătorilor de vorbe și goale, și chisnovate. Se va spune că există poezie bună și poezie proastă – din nou fals, poezia proastă nu-i poezie. Și Poezia însăși a trecut prin sumedenie de experiențe, de la clasicism și romantism la expresionism, constructivism, suprarealism, gândirism, proletcultism, onirism, textualism, postmodernism, fracturism etc. etc., toate neuitând că poezia este „un joc al cuvintelor bazat pe inspirație și emoție.” Iată inspirație și emoție în „poezia” lui Sonny Flame (YouTube, martie 2025): „Hai, nu mai sta în dubii, baby, vino lângă mine / Balansul tău e groovy baby, lasă-te pe vine / Mișcă-te pe beatul acesta hooky cum știi tu mai bine / De când te-am văzut prima dată tu mi-ai dat multe filme / Și am văzut că primirea ei mă chema. / Eram ca Nelly și Kelly în Dilema / La început nu-nțelegeam care-i schema /M-am dus la ea, mi-a zis c-o cheamă Selena.” Și gata, asta era cam tot ce-a avut de spus! Nu și susținătorii de la Radio Doza, care comentează astfel respectiva producție lirică: „Piesa transmite o poveste de atracție intensă și magnetism, unde întâlnirea dintre cei doi este descrisă ca fiind aproape predestinată. Protagonistul oscilează între mister și dorință, iar refrenul repetitiv întărește fascinația pentru femeia enigmatică… În ansamblu, melodia este un imn al seducției și al nopților incendiare, unde ritmul, pasiunea și dorința se împletesc armonios.” Recitesc „poezia” – nu cumva am citit altceva? Nu, ăsta-i textul, la fel de real precum următorul (Babi Minune + Șișanu, YouTube, mai 2025): „Tu te plimbi cu așa trup una gen carte B / Baby noi doi trebuie să o dăm în love ori ce ar fi / În mare fel tremură basul acela prin colanți / Ai rupt tot, ai rupt TikTok-ul care face cinci amanți / Hai dă-te încoace, atunci te-am văzut c-am ce duci / Nu te fofila, hai să probăm mobila / Pipăi-o, pipăi-o / Alint-o, alint-o, alint-o mișto / Ai fi gigolo, gigolo, gigolo / Gigolo, lo, lo, lo / Pipăi-mă, pipăi-mă mă. Alintă-mă, mă, mă, ai fi gigolo, gigolo, gigolo /Gigolo, lo, lo, lo, lo, lo, lo….” Evident, susținătorii se grăbesc să decripteze adânca cugetare: „Textul sugerează o abordare hedonistă a iubirii și a atracției fizice (…) Refrenul repetitiv și plin de aluzii senzuale pipăi-o, alint-o, gigolo, accentuează atmosfera de flirt, libertatea și sexualitatea afișată transformând dorința în spectacol. Se fac uz de imagini vizuale și senzoriale ex: tremură basul prin colanți care reflectă influența culturii pop, în special a rețelelor sociale precum TikTok asupra felului în care sunt percepute relațiile.” Oricât de greu e să faci bici (care să și pocnească) din orice glod frământat aiurea-n tramvai, cronicarii de la Doza nu se lasă și-o țin pe si! Scriitura lor atestă că-s de departe mai culți, mai avizați și mai rafinați decât cei pe care se căznesc să-i recomande, imposibil să nu priceapă mizeria culturală în care se amestecă, de unde și întrebarea legitimă: ce-i mână pe ei în luptă? Va fi subiectul unei tablete viitoare.
