Trei sferturi din populația mediului rural trăiește în condiții precare, iar 37%, ceea ce înseamnă peste un milion de oameni, sunt lucrători familiali neremunerați, respectiv fără vreo formă de salariu sau plată în natură pentru activitatea agricolă desfășurată, arată un studiu ICCV – IES.
Totodată, peste 36% din populația din rural are statut profesional de lucrător pe cont propriu, potrivit aceleiași cercetări, prezentate de Institutul de Economie Sociala (IES) și de Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții (ICCV) al Academiei Române.
Persoanele care trăiesc în mediul rural, spun realizatorii studiului, depind în mare măsură de agricultură, activitate care însă nu le poate asigura un trai decent, date fiind productivitatea redusă și accesul limitat la piețe al agricultorilor români.
În același context, reprezentanții IES subliniază gradul mic de asociere înregistrat în agricultura românească, în comparație cu cel din Uniunea Europeană.
Astfel, aproape toate exploatațiile agricole din România, mai precis 99,2% dintre acestea, sunt ferme de subzistență individuale. Doar 0,8% sunt exploatații agricole cu personalitate juridică, acestea deținând controlul asupra a 44% din suprafața agricolă a țării, spun realizatorii cercetării.
Realizatorii cercetării atrag atenția, de asemenea, asupra fărâmițării extreme a terenurilor agricole din România – împărțite în peste 3,8 milioane de exploatații agricole distincte, din care cea mai mare parte cu suprafațe de sub un hectar. Astfel, România a devenit țara cu cele mai multe exploatații agricole din UE.
„Singura salvare pentru cei care lucrează în agricultură sunt politici și programe care să ajute asociațiile agricultorilor să se consolideze și să se capitalizeze corespunzător. Aceasta ar fi și singura soluție pentru creșterea productivității și pentru ca agricultura să se transforme într-un sector care contribuie efectiv la bugetul statului. Asocierea nu este posibilă în condițiile actualelor bariere fiscale. Statul a avut în vedere, până acum, asociațiile numai ca forme de reprezentare, nu ca forme de organizare care ar putea aduce un venit corect agricultorilor. Și Programul Național de Dezvoltare Rurală a avut în vedere mai ales dezvoltarea producătorului individual, și nu a formelor asociative”, spune președintele Federației Agrostar, Niculae Ștefan.
La realizarea studiului, au fost intervievate 794 de entități agricole din România, la finalul lui 2011, ancheta de teren fiind prima de acest fel reprezentativă la nivel național, potrivit IES și ICCV.
Rezultatele studiului au fost prezentate, în această săptămână, cu ocazia seminarului „Asociațiile de agricultori și composesoratele de păduri – actori cheie ai economiei sociale din mediul rural”, desfășurat în Capitală, la Academia Română.
Cu același prilej, reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au precizat că investitorii străini dețin deja aproximativ 8% din totalul suprafeței arabile a României, adică peste 700.000 de hectare de teren arabil și că fenomenul înstrăinării terenului este în creștere.
Potrivit ministerului, formele asociative deținute de agricultori (societăți, asociații și cooperative agricole) exploatau 15,7% din suprafața agricolă a țării în 2002, iar după aderarea la UE, ponderea formelor asociative agricole a scăzut la 13,2%, conform recensământului agricol din 2010.
În Uniunea Europeană, formele asociative dețin peste 80% din piața de produse agricole.
„Asociațiile agricole nu s-au dezvoltat corespunzător, în serviciul membrilor. Ele au fost create de investitori sau specialiști și nu contribuie corespunzător la bunăstarea micului producător sau deținător de terenuri agricole sau silvice”, consideră Viorica Boboc, consilier în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
