Cu siguranță că numai la asta nu v-ați mai gândit, în aceste zile: cu gerul pe cap, cu titlurile mari din ziare ce trimit la atâtea posibile (foste, prezente sau viitoare) scandaluri politice, cu atâtea și atâtea probleme pe care (în teorie) ni le fac alții și cu toate acele priorități pe care ni le fixăm (tot în teorie) noi înșine.
Ei bine, că am uitat sau nu, să recapitulăm o dată care cu două decenii în urmă, în acest moment al anului, ne urmărea peste tot: 26 ianuarie era ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu! Născut în 1918, fostul lider al PCR și fostul președinte al RSR ar fi împlinit azi 88 de ani. Nu a mai apucat, din motive pe care le cunoaștem. Foarte probabil, chiar în lipsa revoluției din decembrie ’89, starea sănătății “celui mai iubit fiu” etc. nu i-ar mai fi permis să fie contemporan cu noi, azi.
Totuși, nu această aniversare în sine mă interesează aici. Tinerii de azi – inclusiv cei care trec pragul majoratului – abia dacă-și mai amintesc figura personajului. Am întâlnit, în câteva licee, elevi de-a IX-a sau de-a X-a care nu prea mai știau ordinea celor doi lideri ai comunismului românesc: a fost Dej înaintea lui Ceaușescu sau Ceaușescu înainte de Dej? ș.a.m.d. Cu atât mai mult cred că, la acest “ceas aniversar”, se cuvin spuse câteva lucruri.
Întâi de toate, că toți românii majori de azi sunt oameni care au trăit în două țări. Ce vreau să spun este că România din 1986 (să zicem) și România din 2006 sunt, din multe puncte de vedere, două țări diferite. Bine-bine – poate replica cineva –, dar ce ne facem cu acele metehne naționale ce existau și atunci, și acum, cum ar fi nepotismul, “valoarea” socială a “pilelor”, distanța artificială dintre clasa politică și populație, obișnuința de a spune una și de a face alta etc. E adevărat, sunt trăsături ce trec granița dintre sisteme. Și totuși, diferențele-s mai multe. Din păcate, nu pentru toți Românii aceste diferențe sunt în sens pozitiv – de unde și regretul unora dintre concetățeni față de vremurile mai liniștite, în care fiecare avea un loc de muncă asigurat de stat, în care sindicatul – dacă erai băiat “cuminte” – îți dădea apartament la bloc sau bilete pentru concediu la Mamaia.
Și al doilea aspect: transformarea României nu se va opri aici. De la anul – odată cu aderarea la UE – vom cunoaște, în câțiva ani, încet-încet, o a treia Românie: una în care “tunurile” se vor da tot mai greu, în care legile nu vor muri în pragul tribunalelor și în care munca și eficiența vor avea mai multă valoare. Nu va fi o Românie perfectă, dar va fi una din ce în ce mai corectă – și mai pretențioasă! Un lucru trebuie să ne fie limpede: cursa integrării României nu se termină la 1 ianuarie 2007, ci abia atunci începe! Abia odată deveniți membri, va trebui să dovedim de ce suntem în stare.
Ei bine, în raport cu aceste toate trei Românii, aniversatul din 26 ianuarie – N. Ceaușescu – devine, tot mai mult, o piesă de istorie. El va ieși tiptil din viața noastră, pentru a se retrage în cărți și manuale.
