Trei plus Ibra

De ceva vreme, trei dintre fotbaliștii cei mai buni din lume sunt accidentați. Am spus „dintre…” și nu doar „cei mai buni” fiindcă dincolo de cei trei există și fenomenul Ibrahimovici, cel căruia „Gazeta Sporturilor” de ieri îi dedică unul dintre editoriale. Eu sunt unul dintre cei care chiar îi dau dreptate 100% când afirmă că indiferent de clasamente și de trofee, el este cel mai bun din lume. Iar asta o spun, o repet și răs-repet deși se știe că sunt fan Real Madrid și implicit CR7. Ibrahimovici n-a obținut niciodată trofeul suprem individual (și probabil că nici nu-l va obține decât dacă, să zicem, PSG va câștiga Champions’ League, ceea ce e greu de presupus) fiindcă nu și-a găsit niciodată locul în vreo echipă care cu el în teren să realizeze mari performanțe. Iar asta probabil fiindcă nici un antrenor n-a fost capabil să construiască jocul echipei sale în jurul lui Ibra, inclusiv (sau mai ales) Pep Guardiola care nici n-avea cum să-l facă pe cel mai „dezlegat” fotbalist al lumii o biată rotiță a mecanismului tiki-taka. Ibra, la fel ca Ronaldo, este din familia celor puțini de tot capabili să câștige singuri un meci. Dovada au dat-o ambii în meciul de baraj dintre Portugalia și Suedia, când n-au mai încăput și alții pe lista de marcatori. Numai că Ronaldo a avut parte de antrenori care să priceapă cum trebuie jucat el, în timp ce Ibra a beneficiat de acest tratament doar la națională (care nu este dintre cele de top) iar la echipa de club abia acum. Cu toate astea, nici la anul n-are vreo șansă la Balonul de Aur, deoarece câștigătorul va fi ales dintre cei care joacă la World Cup. Așa că și dacă PSG câștigă Champions’ League, Ibra tot nu va avea șansa lui Ribery de anul acesta. Rămâne ca premiu de consolare doar trofeul pentru cel mai frumos gol al anului (care anul trecut i-a fost realmente furat), clasament în care Ibra poate ocupa de unul singur primele 3 locuri! Iar când lumea sportului se declară ofuscată de declarațiile lui, să facă bine să-și amintească de Cassius Clay. Și el zicea că-i cel mai bun, și parcă abia după ce s-a retras și-au dat seama cu toții că era chiar așa.