Un studiu recent arată că oamenii care întârzie în mod regulat prezintă anumite tipare, printre care amânarea sarcinilor, probleme în ceea ce privește controlul de sine și simptome ale deficitului de atenție, aceste nereguli putând fi, însă, combătute prin schimbarea unor aspecte din stilul de viață.
Înainte să scrie cartea „Să nu mai întârzii niciodată/ Never Be Late Again”, consultantul în management Diana DeLonzor întârzia de fiecare dată. „Nu conta la ce oră mă trezeam. Puteam să fiu în picioare la 6 și tot să întârzii la birou la 9”, își amintește. Era admonestată la muncă, a rupt prietenii, iar soțul ei punctual era mereu supărat pe ea, scrie Huffington Post.
„Cei mai mulți oameni chiar urăsc să întârzie și au încercat de multe ori să găsească o soluție”, spune DeLonzor. „Oamenii punctuali înțeleg greșit. Ei sunt de părere că ține de control, sau că ești egoist sau nepăsător (n.r. când întârzii). Dar problema este mult mai complexă decât pare.”
Să-i spui unei persoane care întârzie că trebuie să ajungă la timp e ca și cum i-ai spune cuiva care e la dietă să nu mai mănânce atât de mult, explică Diana. În plus, potrivit unui profesor de psihologie de la Universitatea din San Diego, întârzierea este un obicei foarte greu de eliminat, având la bază trăsături de caracter bine înrădăcinate.
În urma experimentului pe care DeLonzor l-a făcut pe 225 de oameni la Universitatea de Stat din San Francisco, a descoperit că 17 la sută dintre ei întârziau în mod obișnuit. Aceștia prezentau afecțiuni de anumite tipare: aveau tendința de a amâna în mod repetat lucrurile pe care le aveau de făcut, au demonstrat dereglări în menținerea controlului (mâncau și beau prea mult, mergeau la jocuri de noroc și făceau cumpărături în mod impulsiv) și au arătat simptome ale deficitului de atenție, precum agitația și probleme de concentrare.
Cu abordarea potrivită, este posibil să temperezi manifestarea acestui obicei.
În primă fază, este important să știi răspunsul la următoarele întrebări, după care să consulți modalitățile pe care le poți urma ca să nu mai întârzii:
Ce fel de „întârziat” ești?
DeLonzor clasifică persoanele care întârzie în șapte categorii, cele mai întâlnite fiind primele trei:
– „Deadlinerul”: Se bucură de presiunea ultimului minut (n.r. „deadline” = termen limită). Atinge reușita la urgență și deseori pretinde că lucrează cel mai bine sub presiune. Câteodată este greu pentru „deadlineri” să se motiveze dacă nu intervine o criză (chiar dacă aceasta înseamnă să fie ei cei care o creează). Graba servește drept o modalitate de a scăpa de plictiseală.
– Producătorul: Trebuie să realizeze cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Se simte mai bine în privința propriei persoane când bifează sarcinile aflate pe o listă uriașă. Producătorii tind să abordeze „gândirea magică”, subestimând în mod constant timpul necesar sarcinii. Urăsc să piardă timp, așa că se programează astfel încât să folosească în mod constructiv fiecare minut al zilei.
– Profesorul neatent: Este ușor de distras. Această caracteristică este considerată ca având o bază genetică și poate avea ca rezultate afecțiuni grave ale deficitului de atenție. „Profesorii neatenți” pierd adesea măsura timpului, așează greșit cheile de la mașină și uită de întâlniri.
– Raționalizatorul: Nu recunoaște niciodată cu adevărat că întârzie (multe persoane sunt cel puțin parțial „raționalizatori”.
– „Cel care se răsfață”: Îi lipsește, în general, controlul de sine.
– „Cel care se sustrage”: Încearcă să controleze trăirile de anxietate și nivelul scăzut de stimă de sine prin a ajunge cu întârziere.
– Rebelul: Sosește târziu pentru a-și demonstra puterea. În această categorie intră, de obicei, bărbații.
Ce anume te face să întârzii?
Analizează-te cu atenție ca să identifici cauza acestui obicei. De exemplu, Diana DeLonzor spune că mulți oameni, printre care și ea, au o aversiune față de a pleca din casă, simțind brusc nevoia să îndrepte jaluzelele sau să deschidă mailul atunci când ar trebui să iasă pe ușă.
Cum să combați obiceiul de a întârzia
Pauline Wallin, doctorand și psiholog la Camp Hill, Pennsylvania, spune că este important să stabilești termene non-negociabile, „ca o promisiune pentru sine”. Poți începe cu ceva ușor de respectat, cum ar fi să promiți că nu mai apeși pe butonul „snooze” când auzi alarma a doua zi – nici măcar o dată.
„Dacă nu poți să îți asumi o astfel de responsabilitate”, avertizează aceasta, „nu ești gata să abordezi problema întârzierii”.
– Învață din nou să îți cuantifici timpul. Pentru fiecare zi, în două săptămâni, notează fiecare lucru pe care îl ai de făcut și cât timp consideri că necesită. Cronometrează-te în timp ce parcurgi lista (dușul și îmbrăcatul, micul dejun, condusul până la muncă, spălatul vaselor) și scrie timpul exact pe care l-a ocupat fiecare acțiune. Multe persoane au anumite intervale de timp stabilite în minte care pur și simplu nu sunt realiste. Doar pentru că o dată, acum cinci ani, ai ajuns la muncă în 12 minute nu înseamnă că vei avea nevoie de fiecare dată de 12 minute ca să faci acest lucru.
– Nu plănui niciodată să ajungi exact la timp. Oamenii care întârzie au de gând să ajungă la fix, evitând astfel să lase timp pentru neprevăzut. De exemplu, dacă trebuie să fii la muncă la 9, presupui că durează exact 12 minute ca să ajungi la serviciu, așa că pleci la 8:48. Dacă pierzi un singur semafor sau dacă trebuie să te întorci din drum ca să iei umbrela, devine imposibil să mai ajungi la timp. Nu lăsa totul la voia întâmplării. Cel mai simplu este să plănuiești să ajungi peste tot cu 15 minute mai devreme.
– Obișnuiește-te să aștepți. Dacă simplul gând de a ajunge oriunde înainte de ora stabilită te neliniștește, plănuiește să faci ceva în timpul respectiv. Ia o revistă la tine sau vorbește la telefon cu un prieten pe care nu l-ai mai sunat de mult. Trebuie să fie ceva specific și captivant, astfel încât să fii chiar motivat să ajungi mai devreme.
