Trei pacienți cu boli inflamatorii intestinale, alături de medici și asistenți, vor pleca într-o excursie având ca țintă vârful Moldoveanu din Făgăraș, dorind să atragă atenția asupra faptului că maladia nu-i învinge, dar și că alimentația de tip fast-food poate cauza probleme grave sănătății
Ideea escaladării celui mai înalt vârf din România (2.544 de metri) aparține președintelui Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie, prof. dr. Mircea Diculescu, și este materializată cu sprijinul Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA), în cadrul proiectului „Făgărașul Speranței”.
„Ideea mi-a venit după ce am văzut un filmuleț prezentat acum doi ani la un congres francofon. Ei au cucerit Mont Blanc-ul. Este încă speranță. Trebuie să ne agățăm de această speranță pentru pacineții noștri cu boli inflamatorii intestinale. Mesajul nostru este pentru toți pacienții noștri: există speranță în România. Am învățat ceva de la una dintre pacientele mele. Mi-a spus: «Îmi vreau viața de dinainte, când aveam serviciu, șeful să nu mă dea afară pentru că merg la medic din când în când». În 2012, nu lupătm numai pentru salvarea vieții pacienților, ci pentru calitatea vieții lor. Da, ne luptăm să le dăm viața înapoi”, a spus Diculescu, la evenimentul de lansare a proiectului „Făgărașul Speranței”.
În 2002, frecvența bolilor inflamatorii intestinale cronice era, în România, între 10 și 100 de ori mai mică decât cea din țările occcidentale. Mai precis, în Occident erau 100 de pacienți la suta de mii de locuitori, față de doar doi în România. „Dar acum avem din ce în ce mai multe cazuri. Ne este teamă să nu ajungem și noi la 100 de cazuri la suta de mii de locuitori. Problema cea mai mare este controlul acestei patologii a cărei cauză nu o cunoaștem, dar pe care o intuim. Dacă în Europa Occidentală și SUA este o frecvență foarte mare, înseamnă că ceva din stilul lor de viață provoacă aceste maladii, înseamnă că am importat ceva rău din aceste țări (…) Răul care vine dintr-un obicei prost alimentar vine și asupra noastră. Cancerul colorectal și-a mărit frecvența de trei ori în 20 de ani. Avem medicamente pentru stadii incipiente de boală, dar sunt situații când boala ia aspecte năprasnice. Suntem pregătiți să tratăm, dar mai bine să oprim proastele obiceiuri care au venit peste noi”, a mai spus profesorul Diculescu.
În prezent, în România sunt 1.000 de adulți cu boli inflamatorii intestinale și 70 de copii numai în Cluj. „Trebuie să încercăm acum, cât nu este prea târziu, să oprim ceea ce vine rău din Occident, fast -food, ape carbogazoase colorate, dulciuri în exces, legume tratate cu multe pesticide”, a subliniat medicul.
Răzvan și Ana-Maria, împreună cu un alt pacient, fac parte din echipa care va încerca să ajungă pe Vârful Moldoveanu. Răzvan spune că povestea lui este aceeași cu a celorlalți bolnavi.
„Când afli că ai o boală care nu se videcă niciodată, primul lucru pe care îl pierzi este speranța. Bați la multe uși, vezi mulți medici, ai multe diagnostice. Eu am fost norocos. Mi s-a pus diagnosticul în două săptămâni. Inițial, am negat această boală. Poate că nu întâmplarea a făcut să-l întâlnesc pe domnul profesor Diculescu. Chiar am fost în iad. Boala te handicapează, îți schimbă viața. Când apar primele speranțe, faci și primele progrese și începi să trăiești normal. În fiecare zi, mi-am depășit limitele. Înfrângerea limitelor este importantă. Noi suntem niște oameni care ne-am luat viața înapoi”, a povestit Răzvan.
La rândul ei, Ana-Maria spune că a reușit să trăiască din nou normal, deși boala i-a fost descoperită la vârsta de 10 ani, iar acum are 29.
„Am fost depistată cu boala la 10 ani. Am fost la aproape toate spitalele din București. După doi ani, mi s-a pus diagnosticul rectocolită cronică. A fost foarte greu. Nu ieșeam din casă. Slăbisem foarte mult. Acum nu îmi mai aduc aminte de zilele grele de atunci. Prima dată când l-am văzut pe domnul profesor Diculescu, mi-a spus că mă va trata ca pe un copil al lui”, a povestit tânăra.
Ana-Maria este acum consilier la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și mărturisește că are, în prezent, o viață normală.
„Ne întâlnim pe munte. Fie că ne cunoaștem sau nu, vom fi o echipă. Mesajul nostru este «Există speranță»”, susțin organizatorii
Categoria „boli inflamatorii cronice intestinale” desemnează, în principal, două afecțiuni: boala Crohn (BC) și rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH), caracterizate prin apariția inflamației și a ulcerațiilor la nivel intestinal. BC poate afecta orice segment al tubului digestiv, uzual intestinul subțire și/sau colonul, iar inflamația afectează în mod tipic toate straturile peretelui intestinal.
În RCUH, diareea cu sânge este cel mai frecvent simptom. În BC, simptomele principale sunt diareea cronică (cu sau fără sânge), durerile abdominale persistente și scăderea în greutate. Lipsa poftei de mâncare și oboseala cronică pot fi întâlnite în ambele afecțiuni. Atât în BC, cât și RCUH, perioadele de acutizare a bolii sunt adesea imprevizibile, fiind urmate de perioade de remisiune, când starea pacientului este vizibil îmbunătățită până la dispariția simptomelor.
Unii pacienți pot avea dureri articulare, inflamații la nivelul ochilor, ulcerații în zona bucală sau leziuni la nivelul pielii. În BC, pot apărea abcese și fistule perianale.
Ambele sexe sunt afectate în egală măsură. RCUH și BC se pot declanșa la orice vârstă, cel mai uzual între 10 și 40 de ani. În ultimii ani, s-a observat o creștere a numărului persoanelor suferind de BC, în special în rândul tinerilor. În România, frecvența acestor boli este, deocamdată, mai mică în comparație cu țările occidentale, afecțiunile apar mai târziu și au o evoluție mai blândă, potrivit medicilor.
Fiind boli cronice, RCUH și BC se întind pe durata întregii vieți, cu perioade de acalmie, urmate de reactivare. În prezent, nu există niciun tratament care să vindece aceste afecțiuni, cu excepția chirurgiei, prin care se îndepărtează în întregime intestinul gros, în RCUH.
Cauza afecțiunilor de acest fel nu a fost încă descoperită. Ipoteza actuală este că, la persoanele predispuse genetic, se produce o reacție anormală a sistemului imunitar împotriva florei bacteriene intestinale proprii. Astfel, se declanșează un răspuns inflamator inadecvat, care determină leziunile de la nivelul intestinului subțire și gros. Posibili factori declanșatori sunt bacterii, virusuri, aditivi alimentari și fumatul, dar fără să existe dovezi concludente până în prezent.
Tratamentul trebuie să fie personalizat în funcție de tipul bolii, severitate, localizare și răspuns la terapii anterioare, fiind necesară totodată supravegherea de către medicul gastroenterolog.
