Duminică am avut parte de trei finale cel puțin interesante, fiecare rămânând memorabilă prin câte ceva. A fost, mai întâi, recitalul lui Roger Federer, la Melbourne, acolo unde scoțianul Andy Murray s-a comportat exact ca elevul în fața profesorului, reușind vreo câteva mingi frumoase, și-atât. Chestia mi-a reamintit de „Bestfest”-ul de la București, din 2007, când pe aceeași scenă au cântat profesorul Alice Cooper și elevul (cam cretin) Marylyn Manson. Din finala de la Melbourne, singurul moment notabil a fost… după, când Andy a zis un mare adevăr: „Pot să plâng ca Roger, dar din păcate nu știu și să joc ca el”.
Seara, s-a jucat finala Cupei Africii care, în fazele ei superioare, n-a mai avut parte de nici o surpriză. Așa cum era de așteptat, Egipt a câștigat cu 1-0, după un meci urât contra Ghanei. Chestia de senzație e că golul prin care Egipt a câștigat trofeul (ba și pentru a treia oară consecutiv, record absolut!) a fost marcat hăt, în minutul 85, de unul –care intrase abia în minutul 70. Mai mult: individul, prin acest gol, și-a confirmat poziția de golgheter al competiției, cu un total de 5 goluri. Dar absolut senzațional e că, deși a jucat în 5 meciuri (din 6 posibile), totalul minutelor jucate de el abia face cât un meci întreg, cu tot cu cele câteva minute de prelungire! Se numește Gedo și a înscris câte un gol la fiecare 19 minute jucate.
În sfârșit, ultima finală a zilei, a cărei transmisie a început la 22.45, a început cam cu… sfârșitul! Că era deja 7-4 pentru John Higgins în meciul cu „Ali” Carter, iar în alte 25 de minute s-a făcut 9-4. Și gata. Open-ul galez la snooker avusese finala reală, nu oficială, cu o seară mai devreme, când Ronnie O’Sullivan pierduse cu 4-6 în fața lui Higgins.
Toate aceste finale au stat însă sub semnul finalului tărășeniei cu Adrian Mutu în rolul principal. C-așa-i la noi: nu te poți bucura pe deplin de nimic, că apare tot timpul câte o chestie care te-ncurcă. Cred că așa cum stau lucrurile în momentul de față, mizând pe prostia clientului (indiscutabilă!), avocații îl vor scoate cu o suspendare mică. Nu două luni, cât zic optimiștii, nici 4 ani (cât estimau ăia care mor de grija altuia) ci vreo 6 luni, cam cât durează până la începerea noii ediții a campionatului din Serie A. Deși, dacă luăm de bună declarația CONI că nu va fi tratat ca recidivist, nu văd de ce nu s-ar termina totul cu un avertisment. Finalul rămâne ca-n titlu: imprevizibil.
