N-am trăit în perioada comunistă a României decât câțiva ani din copilărie, așa că nu mă pot pronunța asupra acestui tip de societate. Abia în ultima vreme, de când m-am maturizat, am încercat să-mi conturez o părere, ajutat și de filmele și de cărțile ieșite pe piața artei. Dar încă mai bâjbâi, ca să zic așa.
Ceea ce văd azi este o oscilație publică, între un fel de nostalgie și o mare cantitate de libertate, pe care oamenii nu știu s-o folosească sau o folosesc în mod greșit. Mai văd apoi o totală lipsă de respect pentru soția dictatorului Ceaușescu, Elena.
Am auzit zicându-se despre femeia asta că era proastă, incultă, curvă și că vânduse semințe prăjite, de bostan și de floarea-soarelui, în anii tinereții, prin nu știu care gări. Nu prea am înțeles de ce a vinde semințe prăjite ar fi o rușine, dar probabil că ăia de-au scos zvonul socot că-i mult mai onorabil să furi, decât să faci un astfel de comerț.
Mai e povestea aia, cum că bioxidului de carbon tovarășa Elena Ceaușescu îi spunea „codoi”, citind întocmai cele două litere și cifra formulei chimice „CO2”. Asta chiar că mi se pare gogonată rău. Băi ăia care-ați lansat-o, chiar ne credeți tâmpiți?
În sfârșit, n-o să dau din pedale pe traseul ăsta. Eu câteva lucruri vreau să zic, și le zic răspicat. Că așa cum era Elena Ceaușescu, nu făcea țara de râs în fața reginei Angliei sau a primei doamne a Americii, la întâlniri oficiale. Vânduse poate semințe prăjite, dar știa să se poarte. N-am auzit să fi făcut gafe, să deschidă gura și să îi iasă porumbelul. E drept, prefera să tacă, dar nu e ăsta un semn de inteligență?
Apoi, oricât de incultă, de proastă și de curviștină ar fi fost, nu știu dacă o depășea pe altă Elena celebră, mezina președintelui de azi. Nu știu dacă o depășea nici pe altă mare Elenă, Udrea.
Dar vă pun și eu o întrebare: dintre cele trei Lenuțe, care își iubea mai mult țara?
Zicând asta, propun să trecem la următorul punct pe ordinea de zi.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
