Ieri dimineața, pe când sorbeam simultan din ziar și din ceașca de cafea, mi-au căzut ochii pe o știre unde se zicea despre o femeie lovită de un taxi pe trecerea de pietoni. În manualele adresate jurnaliștilor, știrea este definită ca o „noutate de interes”. Dar un pieton lovit în România pe trecerea pe care legal are toate drepturile nu e nici noutate, nu e nici de interes. Ci e banalitatea banalităților. E ca și când ai vorbi într-un ziar japonez de un mic cutremur. E ca și cum ai scrie într-un ziar american că un școlar a deschis focul asupra colegilor săi.
Încetul cu încetul, s-a ajuns aici. Nu mai e necesar să mai spunem cât de periculoși sunt, în general, șoferii de taxi, care conduc ca niște apucați și trag de volan când și unde au chef.
Doar șoferii mașinilor care onorează comenzile pentru pizza – mâncarea noastră tradițională – mai conduc așa de sălbatic. În concepția lor de viață, noțiunea de prioritate se aplică doar când vine vorba de propriile lor persoane.
Trecerile de pietoni au ajuns pur și simplu vopsea irosită de pomană. Nici un șofer serios nu mai ține seama de ele, indiferent dacă cei care se încumetă să traverseze sunt femei vârstnice în baston sau copchilași nevinovați de clasa întâia.
Culoarea roșie la semafor e înverzită după pofta inimii, neîmpiedicându-i pe șoferi să-i ia pe pietoni la țintă, ca la un concurs de tir cu automobilul.
Oricine ar păși pe trecerea de pietoni, conducătorii vehiculelor trec val-vârtej, durându-i fix la schimbătorul de viteze. Iar dacă vreun nefericit ajunge fatal sub roți, e numai și numai treaba lui personală, unde nu se cuvine să ne amestecăm.
Cunoscut fiind modul de a ignora semnificația așa numitelor zebre pentru trecători, când se întâmplă câte o tragedie ajungi să-ți pui întrebarea aceea, pur românească:
– Și, mă rog, ce căuta victima taman pe trecerea de pietoni? Alt loc mai sigur de a traversa strada nu a găsit?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
