– Părinte, spuneți-ne, din experiența dumneavoastră, care este rolul nașilor de cununie și de botez și cum trebuie să se implice aceștia în viața finilor?
– Nașii de cununie sunt aleși dintre creștinii ortodocși cununați ca să fie povățuitori și părinți duhovnicești tinerilor îndrăgostiți care vor să se căsătorească. În decursul vieții, nașii urmează să-i îndrume în orice problemă familială pentru ca aceștia să poată avea o viață creștină bineplăcută lui Dumnezeu. Se cuvine ca nașii de cununie să țină o cât mai strânsă legătură cu finii, să-i viziteze și să-și împărtășească gândurile finilor, iar finii să fie deschiși față de nași și astfel să aibă loc o conlucrare între cele două perechi. Și nașii să nu uite că ei înșiși trebuie să aibă o viață virtuoasă pentru a fi astfel un exemplu pozitiv în viața finilor.
Iar nașii de botez sunt pentru cel nou-botezat asemenea unor părinți spirituali care trebuie să-și crească finul în credința ortodoxă. Se cuvine ca nașul de botez să aibă grijă ca finul să se împărtășească cât mai des posibil, iar când copilul mai crește, să îl învețe cum să facă rugăciunea, cum să se închine în biserică, cât de important este să participe la slujbe și alte asemenea aspecte ale unei vieți creștine autentice. Ei trebuie să vegheze și ca în familia finului să fie o atmosferă de liniște și pace, să se facă rugăciune, să nu fie certuri, pentru ca cel mic să aibă parte de o creștere armonioasă.
– Se mai respectă rolul nașilor în zilele noastre?
– Cu părere de rău, se observă că în ultima vreme tot mai multe persoane încearcă să respecte rânduiala exterioară a Bisericii, adică să găsească nași sau să fie nași pentru un copil sau o pereche, dar ignoră sau nu înțeleg care este adevărata responsabilitate în fața finilor pe care și i-au asumat ca fii duhovnicești. La săvârșirea slujbei în biserică cu toții par a acorda o mare importanță momentului, dar de cele mai multe ori am constatat că după ce părăsesc lăcașul păstrează doar legăturile de prietenie, de rudenie și mai puțin legătura duhovnicească, de purtare de grijă a nașilor față de fini. Iar dacă în cazul nașilor de cununie aceștia sunt mai apropiați de fini, perechile se mai ajută între ele în treburi gospodărești, se mai întâlnesc cu diferite ocazii, fără a discuta însă lucruri duhovnicești; în cazul nașilor de botez relația este și mai rece. Am văzut că foarte puțini își cunosc îndatorirea de îndrumători duhovnicești, de părinți spirituali și cei mai mulți se limitează doar la a face anumite vizite și daruri, lăsându-i pe copii doar în grija părinților, fără a se implica în vreun fel.
– Și atunci, cum să ne alegem nașii?
– După învățătura Bisericii, nașii trebuie aleși dintre creștinii care au frică de Dumnezeu, care merg la biserică, se spovedesc, se împărtășesc, au legătură mai strânsă cu preotul și cu Dumnezeu prin rugăciune. Cu un astfel de îndrumător duhovnicesc, pe lângă preotul duhovnic, cu un naș care să îi fie părinte duhovnicesc finului, atât finul, cât și nașul vor avea de câștigat: nașul că va conduce la mântuirea finului, iar finul că va avea îndrumător iscusit, care nu-l va lăsa să se împrăștie cu gândurile și să se depărteze de la viața cuviincioasă. Nu este ușor să găsim astfel de nași, e adevărat. Dar cred că prin îndrumarea duhovnicului, cu o căutare asiduă, fiecare dintre cei care caută persoane credincioase și responsabile, care să se țină de promisiuni și să aibă grijă de fini, va găsi. Trebuie doar să ceară cu credință și cuget smerit și Dumnezeu va vedea nevoia fiecăruia și îi va da nașul potrivit.
(A consemnat pentru Ziarul Lumina Daniela CIOBANU)
